Members comments:

= bataille si scrielile sale controversate
Ioana Petcu
[26.May.07 13:36]
m-am bucurat sa vad un articol pe acest subiect fragil, proza lui G. Bataille. Proza elitista prin chiar felul in care e conceputa, in lectura careia e preferabil sa te lasi furat, decit sa dai o explicatie paragraf cu paragraf. Cred, Camelia, ca interpretarea mistica la Madame Edwarda, este prea pretentioasa, si nici nu s-ar potrivi in cazul Istoriei ochiului sau a Mortului. Practic, in Edwarda este poezie si sex exacerbat (sau nu, depinde din ce perspectiva privim tabuul sex). ma indoiesc de faptul ca personajul central si-ar regasi dumnezeul, sau s-ar apropia de sacralitatea profunda prin Edwarda, cit mai mult tinde spre arta, estetica si sine. E un alt tip de receptare a textului, ceea ce am lasat aici in subsol (si scuze mici pentru repetitii, ca-s in fuga iar).
= Ioana
Heghedus Camelia
[28.May.07 07:48]
interpretarea incercata de mine e evident una subiectiva si neprofesionalista. Sa zicem ca ceea ce fac eu e mai degraba un exercitiu de memorare. O fi grav? Am citit prea multe lucruri despre care nu mai pot spune nimic altceva decat ca le-am citit, atat, si imi pare tare rau. Ma bucura mult prezenta ta aici! Nu stiu ce sa zic in legatura cu interpretarea mistica, oare nu asta ne sugereaza insusi autorul? Si crede-ma, cele mai neasteptate intamplari, uneori cele mai stranii, mai necurate, te apropie in final de Dumnezeu. Nu am nici o indoiala. Cartea asta mi-a purtat gandul catre Raskolnikov, care, a incercat la randul sau trecerea dincolo de granite (in dincolo cel negru), din dorinta de a-si depasi conditia, cu aceeasi constiinta strafulgerata intermitent de boala si extrema luciditate. Dumnezeu poate fi o prezenta pasiva in viata omului, atunci cand e cuminte si mosteneste credinta de la parinti, cand se teme si are nevoie de un protector. Poate fi una activa, cand certitudinea existentei lui o capata ca pe un trasnet. Sau, mai poate fi “simtit” cumva deasupra tuturor acestor lucruri, dincolo de ele. Imi vine greu sa ma explic. Eu cred intr-un dumnezeu nerazbunator, ce nu are o zi a judecatii, un dumnezeu ce nu va cere niciodata socoteala pentru faptele noastre fiindca el nu e om si nu cantareste nimic. Acest fel de a-l percepe pe Dumnezeu cred ca aduce liniste si fereste de rau. Omul, mic cum e, il minimalizeaza pe Dumnezeu pentru a-l face sa incapa in sfera capacitatii lui de intelegere.

To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !

= bataille si scrielile sale controversate	Ioana Petcu [26.May.07 13:36]
m-am bucurat sa vad un articol pe acest subiect fragil, proza lui G. Bataille. Proza elitista prin chiar felul in care e conceputa, in lectura careia e preferabil sa te lasi furat, decit sa dai o explicatie paragraf cu paragraf. Cred, Camelia, ca interpretarea mistica la Madame Edwarda, este prea pretentioasa, si nici nu s-ar potrivi in cazul Istoriei ochiului sau a Mortului. Practic, in Edwarda este poezie si sex exacerbat (sau nu, depinde din ce perspectiva privim tabuul sex). ma indoiesc de faptul ca personajul central si-ar regasi dumnezeul, sau s-ar apropia de sacralitatea profunda prin Edwarda, cit mai mult tinde spre arta, estetica si sine. E un alt tip de receptare a textului, ceea ce am lasat aici in subsol (si scuze mici pentru repetitii, ca-s in fuga iar).

= Ioana	Heghedus Camelia [28.May.07 07:48]
interpretarea incercata de mine e evident una subiectiva si neprofesionalista. Sa zicem ca ceea ce fac eu e mai degraba un exercitiu de memorare. O fi grav? Am citit prea multe lucruri despre care nu mai pot spune nimic altceva decat ca le-am citit, atat, si imi pare tare rau. Ma bucura mult prezenta ta aici! Nu stiu ce sa zic in legatura cu interpretarea mistica, oare nu asta ne sugereaza insusi autorul? Si crede-ma, cele mai neasteptate intamplari, uneori cele mai stranii, mai necurate, te apropie in final de Dumnezeu. Nu am nici o indoiala. Cartea asta mi-a purtat gandul catre Raskolnikov, care, a incercat la randul sau trecerea dincolo de granite (in dincolo cel negru), din dorinta de a-si depasi conditia, cu aceeasi constiinta strafulgerata intermitent de boala si extrema luciditate. Dumnezeu poate fi o prezenta pasiva in viata omului, atunci cand e cuminte si mosteneste credinta de la parinti, cand se teme si are nevoie de un protector. Poate fi una activa, cand certitudinea existentei lui o capata ca pe un trasnet. Sau, mai poate fi “simtit” cumva deasupra tuturor acestor lucruri, dincolo de ele. Imi vine greu sa ma explic. Eu cred intr-un dumnezeu nerazbunator, ce nu are o zi a judecatii, un dumnezeu ce nu va cere niciodata socoteala pentru faptele noastre fiindca el nu e om si nu cantareste nimic. Acest fel de a-l percepe pe Dumnezeu cred ca aduce liniste si fereste de rau. Omul, mic cum e, il minimalizeaza pe Dumnezeu pentru a-l face sa incapa in sfera capacitatii lui de intelegere.