| = Cu mane zilele-ti adaug...i | Cosmin Ciotlos [21.Jan.04 18:27] |
| Titlul este fara doar si poate intersant; continuarea nu e mai prejos, reusind sa multiplice imaginea unui mit homeric (vezi scena cu Polifem) in lumea salungeriana a telefonului. Totusi eroarea pe care o depistez este o abstractizare prea accentuata, o mis-en-scene a esentelor (Singurătate, Ieri& co) si o intruziune in filozofia de suprafata ("a înmormântarea lui Ieri/A murit...ucis de Azi.") S-ar putea ca o sporire a ludicului sa fie utila acestui poem. | |
| = Camica | Ioana Camelia Popa [21.Jan.04 18:42] |
| Multumesc, in primul rand de parere, ma bucur cand mi se fac observatii pentru ca sunt in incercare de autodepasire...Voi mai reciti si voi reveni asupra formei sale... | |
| = parere | Aleksandar Stoicovici [21.Jan.04 20:46] |
| Pfiuu... am ametit:) Da, poezia e ca un labirint de pronume nelinistite si nehotarate care se alearga mereu cu un pas inaintea ta. E o poezie care se citeste repede, fara sa te intorci, fara sa intorci capul; cu fiecare vers citit poezia devine tot mai scurta, ca in final sa-ti aduci aminte doar versurile de care ai nevoie. Ce pot sa spun? E cel putin interesant ! Aleks | |
| = (:-) Sa ma vii | Ioana Camelia Popa [21.Jan.04 21:30] |
| Multumesc Aleks, de vizita, si chiar asa am vrut sa fie, este un vartej viata, dar viata cum te ia, si cum nu te ia, omul simte doar subiectiv totul, si mai mult ce doreste el | |