| = Necenzurata poezie | LUMINITA SOARE [06.May.04 17:28] |
| Singuratica, astepta ea venirea mea, In lipsa-mi , ma gindea numai pe mine. Ea, cea mai draga si mai aleasa Dintre zeitele sublime. Ea sta plictisita si-atit de frumoasa, Paru-i lung inunda toata podeaua Stralucitor ca aurul de 14 carate Si mai nevinovat, ca neaua. Ea era icoana zidurilor lui, Divinizata era de el in tablouri Glasul ei, clincet de clopotel moale Ingina argintie ecouri Ea intimpina tacuta barbatul Cind el venea cu pasi usori, acasa Ea degetele-i albe si le misca usor Peste ceafa lui preafrumoasa. Dezbracata de maintia-i de roua In boluri parea o ofranda cereasca, Parul lung,stralucea de la usa spre pat peste care barbatul pasea negresind niciodata drumu-i predestinat. Tragedia cenzurii nu l-a crutat nici macar pe Stanescu. La Aurel Rau apar de asemenea bizazerii precum "Ia-ti zacon, Lumine Si-n mediul tau lapon pe veci te du!" S-o fi dus , oare? De ce a ucis cenzura atita poezie? | |