agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Advertising Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poetry Personals Prose Screenplay Essay Press Article Communities Contest Special Literary Technique

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Refuzat permanent de un dement inocent[borismarianmehr]

 
 socrate și piticii borismarianmehr

City of Residence: Honolulu
Has default language Has default language


Biography Refuzat permanent de un dement inocent

Personal Webpage Refuzat permanent de un dement inocent


 
Use this address to access this author page : 

Authorship & Copyright Protection (beta):
Google Profile:
 Active compilations of this author::

These are the most recent texts:

All (0)

These are the most recent texts:

Comments:

Texts submited to the virtual library:

_PAGES_LINKS


_PAGES_LINKS

Page: 1

OffTOPIC be happy


Page: 1



Biography Refuzat permanent de un dement inocent

Banalitatea raului - Boris Mehr
„Banalitatea răului” într-un roman recent apărut

Cine a reținut caracterizarea făcută de Hanna Arendt călăului-executant Eichmann, va înțelege mai bine cartea lui Bernhard Schlink, ”Cititorul”, apărută la Polirom, foarte recent, în 2009. Autorul s-a născut în 1944, a studiat la Berlin și la Heidelberg, din 1992 fiind profesor universitar la Bonn și la Berlin. A scris căteva romane, dar „Der Vorleser” i-a adus faima, romanul fiind ecranizat( filmul a fost distins cu Globul de Aur). .Pe numai 200 de pagini se desfășoară o tragedie, aparent, personală., a adolescentului și apoi maturlui Michael Berg, îndrăgostit de o fostă gardiancă la Auschwitz și într-un lagăr din apropierea Cracoviei.. Pare simplu, dar este un proces de conștiință care se petrece nu numai cu personajul principal, care este și purtătorul de cuvânt la autorului, dar și cu Hanna Schmitz. Această simplă muncitoare este recrutată de SS și devine, fără nici o motivație, în afara interesului de a juca un rol în ceea ce „se făcea ” sub regimul nazist. Iar ceea se făcea era chiar Holocaust. Desigur, nu poți cere unui om cu o pregătire oarecare să devină un adversar al regimului, dar Hanna Scmitz îțoi depășeșete cu mult atribuțiile reduse pe care le avea. Paricipând la selecțiile pentru gazarea femeilor ea nu are nici o tresărire de conștiință, totul i se pare firesc. Nu-și pune întrebări. Până aici totul pare simplu, să spunem, deși nimic nu poate fi simplu și normal într-o Europă cuprinsă de flăcări. Dar, spre sfărțitul războilui, când armata germană se retrage, Hanna rănâne să supravegheze, împreună cu alte colege, lagărul de lăngă Cracovia. Deținutele se adăpostesc într-o biserică, o bombă incendiază clădirea, ușa biserici este închisă, femeile dinăuntru vor să iasă, Hanna nu dă voie să fie deschisă ușa. Două sute de femei mor, arse de vii. Aici nu mai este vorba de un act de subordonare, este alegerea Hannei – a fi călău până la capăt sau a redeveni, cel puțin pentru o clipă, om..Adică a fi ori a nu fi om. Nu a fost om. Iubirea ei pentru Michael Berg, care se înfiripă și devine o puternică atracție carnală nu o scutește de amintirile păstrate din război. Este arestată în campania de demascare și pedepsire a executanților naziști, nici vorbă să se predea singură. Ea încearcă fără succes să se ascundă. La proces se comportă cu „ mândria ” împlinirii datoriei. Care datorie, față de cine? Perversiunea nu merge, totuși, până la capăt. După 18 ani de detenție, înainte de a fi eliberată, Hanna se sinucide, spânzurându-se, după ce ani de zile, citise sau frunzărise literatura despre Holocaust. Aici nu este vorba despre verosimilitatea narațiunii, nici despre tema devenită „teză”. Talentul scriitorului constă în faptul că el nu este tezist. El doar ne ajută să înțelegem că , în anumite condiții, există destui oameni care se pot dezumaniza. Este încă un MEMENTO pentru generația actuală și pentru generațiile viitoare.

Boris Marian





Refuzat permanent de un dement: -20




iar mă-ntreb de ce mai scriu
sau să nu mă mai întreb
fără ssscrisss eu nu sunt viu
asta știe Vanîci Gleb
el îmi dă resveratrol,
alcoxigliceramin,
stau de vorbă cu Costiol,
l-a citit pe Ho Shi Min.
„Ceva nesigur cheamă răul.Corect ?
Era un om mărunt, nescund
pe nume mare Hintergrund,
s-a însurat cu sora Klund
care născu pe Hund.
Adult acum el intră-n bar
ca un baron de Bruckensaar,
scoate pistolul din pișcot,
e prea de tot..
Gheață-n pantofi,ce glumă,
trecu o pumă,
iertare? A chita oare?
Ce jind, ah, Marilyn ,te simt.
Du-te la ospiciu, pentru țară mori,
vom ajunge veseli humus pentru flori
Have Caesar,nem tudom,
fratre Parisertango, unde e comisarul Duvadă?
Dar tenorul Cizmă? Acela aria don Pantof
din opera Vânzătorul de cuci.
El a găsit desert în Sahara.
Bezna lăuntrică a personjelor cehoviene
se revărsă în sală.
De multe ori am vrut să mă împușc,
Puf-puf, paf-paf, am vrut să beau alcool
Cu somnifere tari, puf-puf, paf-paf,
Dar m-a oprit iubita, suflet luminos,
și nu e prima oară, cum spuneam,
toți așteptăm o moarte-n dar,
dar vine o durere, strică totul,
ba una, ba alta, hic Rhodos, hic salta,
pentru neoameni drame și drame,
rididică bade, gorjane, milioane
te-așteaptă la banca din capul spitalului,
voci se apropie, voci se despart,
fratele nu e săgeată, nici arc,
câ ntul e scris, vocea se stinge,
soarele sare după ce ninge,
doar în adânc nimic nu se schimbă,
gândim sau vorbim în altă limbă?
Iar în mine e-un vârcolac,
Care îmi spune mereu să nu tac,
Că vârcolacii sunt de-ajutor
Oricărui meșter nebun ori scriitor,
Voci au desigur , interioare
Toate distinsele doamne scriitoare,
și nici bărbații nu scriu prea rău,
știu eu pe unul venit din Zalău,
spune prietenul, măi, tu ești Heine,
că scrii poeme extrem de faine,
dară nu-i nimeni cu totul de-acord,
Heine, săracul, de mult este mort,
Multe miracole, șarlatanii
Apar ca poeme, tu nu le citi.
Buck și Mack aveau vin sec,
Iar pistoale de un veac,
Ei cu ele –pac, pac, pac,
Ce tâmpenie, spuse Jack.
Străbunii lor , doar robi și hoți,
Iar unii, castelani din munți,
Au construit un stat pe roți,
Cu paznici răi , deși mărunți.
Un fluviu, Tolka s-a umflat
De i-a luat și-au dispărut,
Acum pădure-i peste sat,
Imense bolți, dulce sărut.
Astfel ne povesteam, copii,
Diverse basme-nchipuiam,
Iubito, tu erai chiar Buck,
Iar eu cu Mack sunt de un neam.
Omul deschise umbrela, violina și violoncela,
spuse violoncelul, nu îmi schimbați voi sex-genul.
Afinul și cu afina aveau o fiică, Geanina,
ea îngrijea grădina.Suflet cu suflet, o floare,
floare cu floare, o mare, cum mă scăldam între flori,
ca între valuri de viori, un fulger lovi brusc copacul,
de-am zis că ne luase dracul. Ne-a luminat, eram umbre,
duhuri rebele și sumbre,trist se opri caruselulla cimitirul Belu.
Dincolo erau Gianina, Nicola și Paganina.
Ce nu se poate AFIRMA se scufundă,
Dune de nisip, femei cândva,
Necunoscutul mire va veni,
Este nocivă și algebra, precum și cocaina,
Mușcătura serii, nu locuiți în spații impure,
Ghețuri, fugim de ghețuri, până aici nu am spus nimic,
De aici începe viața, vino.
Durerea este inferioară muzicii,
Îmi străpung pielea, nu iese sânge,
Nu mai respir, nu dorm, în fața luminii nu poți dormi,
O statuie imensă, o orchestră este în mine,
La vestiar așteaptă moartea. Crezi?
BMM











Yehuda Amichai – un mare scriitor.

Recent la ICR din Tel Aviv a fost lansat un volum de poezii alese, traduse în română de Emanuel Pope din Yehuda Amihai, un mare poet izraelian, aproape necunoscut la noi. S-a născut la 3 May 1924, Würzburg, Germania, sub numele de Ludwig Pfeuffer. A murit la22 september 2000 în Israel. A scris în ivrit, limbă poe care a adoptat-o prin stabilirea în patria strămoșilor. S-a afirmat din anii 60. A fost distins cu premii - Shlonsky, 1969, Brenner 1976,Bialik și Prremiul Israel în 1982, ca și în 1994, Malraux Prize, International Book Fair (France), 1995, Macedonia`s Golden Wreath Award, ș.a.A emigrat din Germania la vîrsta de 11 ani, stabilindu-se în Palestina , la Petah Tikva, în 1935, în timpul mandatului britanic. A urmat o școală religioasă la Ierusalim, a făcut parte din unitățile militare Palmach, Haganah, de apărare față de agresiunile arabe. A făcut parte din armata britanică în al doilea Război Mondial .În 1946, Amichai a fost student la David Yellin Teachers College in Jerusalem, devenind profesor la Haifa, apoi a studiat la Univerdsitatea din Ierusalim. Încurajat de profesorii săi, a publicat primul volum de versuri, Now and in Other Days, in 1955.In 1956, Amichai a participat la războiul din Sinai,iar în 1973 în războiul de Yom Kippur. Amichai și-a publicat primul roman, Not of This Time, Not of This Place, in 1963. A fost unul dintre primii scriitori israelieni care a vizitat Germania după război, reevocîbdu-și copilăria. A doilea roman, Mi Yitneni Malon, despre un poet izraelian care a trăit la New York a fost publicat în 1971, Amichai fiind profesor în California, la Universitatea Berkeley. A fost și profesor la New York University in 1987, apoi la Universitatea Ebraică din Ierusalim..În 1994 a fost invitat de primul ministru Yitzhak Rabin să vorbească despre propriile poeme la ceremonia acordării Premiului Nobel la Oslo. Câteva străzi din Israel și din Germania poartă numele său. Poezia sa are mai multe repere, unele autobiografice, altele filosofice, cu accente ironice care contribuie la înțelegerea concepțiilor sale despre viață și moarte. A fost caracterizat ca un poet umanist post-teologic. Imaginația sa este debordantă, fiind criticat de unii ca eretic. El scria –„ Dumnezeu se schimbă, rugăciunile rămân aceleași”. Unele poeme au fost puse pe muzică corală și orhestrală. Amichai a poeminit de poeții care l-au impresionat și l-au influențat - Dylan Thomas, T. S. Eliot, W. H. Auden. Criticii literari au elogiat opera și stilul lui Amichai. A suferit în viață traume psihice, printre care și moartea primei femei pe care a iubit-o, Ruth Hanover, ucisă în Holocaust, după ce fusese accidentată și pierduse un picior, a urmare a unui accident. I-a dedicat poemul – „Mica Ruth”. Amichai a evitat în poezie să evoce Holocaustul din acest motiv. Dar în proză și în scenarii pentru radio a evocat victimele Shoah-ului. În timpul vieții a fost cel mai cunoscut poet izraelian, unii numindu-l poet național. El a refuzat acest titlu. Se considera pur și simplu poet. La unele festivaluri nmele său a apărut alături de cele ale lui Ezra Pound, W.H. Auden, Pablo Neruda ș.a.Paul Celan i-a scris lui Amichai, cu admirație. Octavio Paz l-a elogiat ca pe un mare poet. Merita, probabil, Pfremiul Nobel. Opera sa a fost tradusă în 40 de limbi. A fost membru onorifica a umeroase universități și instituții culturale internaționale. În 1992, la Editura Cartea Romînească , a apărut volumul „ La marginea cerului”, antologie și traducere de Sebastiasn Cotin, cu poeți ebraici contemporani. Yehuda Amichai este prrezent cu câteva poeme memorabile –Ierusalim 1967, Norii sunt morții dintâi,Dumnezeu plin de-ndurare, Mamei, ș.a.
BORIS MARIAN MEHRNu sunt



Nu sunt de luat în seamă,
e clar ca bună ziua,
nu sunt nici Dalai Lama,
adeseori spun „piua”.

Nu mă ascund de mine,
nu-s tânăr nici bătrân,
un veteran, acolo,
pe versul meu stăpân.

Poetul, ca Ulise,
își caută mereu casa,
iar casa lui dispare,
în zarea fumegoasă.

O Penelopă, totuși, așteaptă undeva,
acolo unde nimeni nu m-a citit cândva.

BORIS MARIAN
Faci ce vrei cu viața ta,
musculiță,musaca,
mâini de aur, ani de plumb,
nimic astăzi nu e scump.
Mirodenii irocheze
pentru burtă, pentru freze,
un bastard la două ore
din Titan în Bangalore.
Pyke și Saltcliffe ,comisari
caută fete mari și tari.
Din Volantis negustorii
aduc negi trezind fiorii.
Așa-i jocul la Florența,
zanga-zanga, zdrența-zdrența.

Se strigă de jos,din subsol,
se strigă din Rai,uneori,
se strigă din interior,
doar Domnul trece domol.
Unul le are cu banii,
de nerozie,nevroză,
tremură fluturi pe rouă,
trece tăcerea cu anii.
BMM
Koko sieht als kleier Mann, nur an grossen Frauen an, jene die so schoen gebaut, wie das Pedro Braut. Adică amicul Koko se uită la femei solide, precum mireasa lui Pedro, dar Pedro îl aruncă pe fereastră ( wirft ihn dann durch Fensterglass), ș.a.m.d.

Pământ, pământ, strigă oceanul disperat,

porumbelul a obosit, pești uriași se ridică în ajutor,

astfel păcăli Noe istoria,

o balenă l-a confundat cu Iona, l-a înghițit,

s-a făcut liniște, tot ce era scris s-a șters,

lumea învață iar alfabetul, Adam caută mărul,

găsește o nectarină, Eva râde, în jurul ei

sunt șapte copii fără tată cunoscut, ah, diavole.

Când ziua a opta va trece, noi vom trăi în alt timp,

Koko-Adam ca fi rege, poeții vor fi în Olimp.

Iar bezna va fi tot aceeași, miracolul nu s-a produs,

copii ,procurați iar lanterne, cum are și Domnul de sus.

BMM







Scurt, concis și mult profund
e curat ca un coșar,
gândul domnului Einhund
ne influențează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,
discobolii-n carusel
îl salută ca pe-un ștab.
Personaj animalier
știe a vorbi romand,
are zilnic caracter,
disconfort & redundant.
Cu umorul stă perfect,
ce gândește e invers,
el răspunde la obiect,
joacă șah în stilul pers.
Nici defuncții nu-s iertați,
fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i dați
când vă spune ce-a aflat.
Are creier pentru doi
indivizi cornuți și calmi,
nu vă spun, îl știm doar noi,
din cartierul Cioibalsan.
**************************************
AFURISME
Cine se concentrează zboară mult, cine zboară mult, decedează sau nu finalizează.
Cine vorbește mult fără dinți va rămâne.
Fericirea ține și o secundă, dacă te afli pe undă.
Dincolo iarba este mai verde, dar cine o vede?
De teamă scapi doar murind, cine să recunoască?
Nu te minți că ești altfel de cum pari, ai tot ce trebuie.
Râmătorii râmă tot, la fel și dărâmătorii.
Laudă-mă la ureche, ceartă-mă în public.
Prostia și bunătatea nu sunt rude.
Un nebun poate fi amuzant, prostul niciodată.
Uneori ne iubim doar pe noi, confundând persoana.
Rușine au numai începătorii.
Lipsa de bani te face tâlhar sau poet.
BMM


--
Fericiți cei săraci cu duhul, dar bogați în subconștient, acesta este talentul.
Lecție de modestie – ce importanță are dacă Homer sau Shakespeare au existat sau nu ?
Dacă mieii, vițeii, purceii nu trezesc mila, de unde milapentru om?
Ați privit ochii unui copil bătut?
Cuvântul poate fi pumnal, glonț, otravă, dar și panaceu.
Nu lăudați soarele, el există și fără noi.
Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență.
Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat.
Adevărul este iubire.
Iubirile nu mor, se transformă.
Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată.
Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși.
Femeia și bărbatul au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel.
Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femeii, dar merită.
Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare,pentru omor calificat.
Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori.
E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece.
Laudele pot fi letale pentru artiști.
Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc.
Fii circumspect față de anii ce vin.
A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iarrăspunsurile sunt nenumărate.
Să fii cinstit și să te cheme Brutus?
Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune.
În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii.
A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește?
Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe.
Șantajul este puterea celui slab.
Un fost prieten nu ți-a fost prieten niciodată.
Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel nu ar exista topoare ( din fabule)
Când adevărul poate fi văzut și de un orb, tot se găsesc unii să-l nege.
Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima.
Mare semn de generozitate – să-i dai dreptate protivnicului.
Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă și păstorul, chestiunea devine politică.
Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul.
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști.
Natura nu are nici o datorie față de noi.
Printr-o lacrimă totul se vede mărit.
Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate.
Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari.
Amatorii oferă cele mai mari surprize.
O poezie se desenează, se cântă, dar nu se scrie.
Cei care nu citesc poezie sau citesc în exces ( da!) nu pot fi cititorii mei.
Un rău sfetnic este ambiția, dar mai rău, orgoliul.
A nu ierta este prima etapă spre omucidere.
Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină.
Iubește la bătrânețe ca și cum ar fi prima oară.
Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naște și singură.
Păcatul originar nu a fost cel al cunoașterii, ci al duplicității.
O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât prin caracter.
Cei care știu totul, nu știu nimic, dar nici cei care nu știu nimic,
nu sunt nevinovați.
Mi-a fost milă numai de omul ridicol, de handicapați nu mi-e milă, eu nu-i jignesc cu mila mea, încerc să-i iubesc.
Un câine poate fi generos, dar oamenii generoși pot fisuspecți, uneori.
Cine nu mă iubește nu este dușmanul meu, ci al său.
Pedeapsa pentru furt este invers proporțională cu suma furată.
Oamenii inteligenți nu scriu.
Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră.
Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie?
Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți.
Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică fără regrete.
Singura șansă a suferinței este dispariția.
Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării.
Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa.
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști.
Natura nu are nici o datorie față de noi.
În junglă este mai mult disciplină decât ne închipuim noi.
Legătura dintre iarbă și o stea este omul.
Sapi grădina, apoi sapi mormântul.
Nu poți urca mai sus decât muntele visat.
Petalele cad fără zgomot, ca unele morți neobservate.
Când zidurile plâng, omenirea este în pericol.
Pe cât este de puțin cunoscută, istoria evreilor este cea mai comentată, adeseori fals.
Am avut mitologie, apoi teologie, acum – tehnologie. Ce urmează?
Energie, analiză, sete și sarcasm – calități sau defecte?
Dulceața deznădejdii – o ultimă salvare.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Curios cum un artist, poet, eseist, iubitor de oameni,plante și animale poate ucide în serie., în masă.
Tăcerea are nevoie de ascultători.
Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie.
Ca să demonstrezi un neadevăr îți trebuie talent.
Nu există poeți mici.
Nu există otravă nefolositoare..
Nu orice bâzâie , face miere.
Ruinele au și ele valoarea lor.
Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei.
Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești.
Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert – o viață.
Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului.
Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasărealizare științifică, restul nu contează.
Soarele nu știe că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul , cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile și ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând.
Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot.
Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne.Mincinoșii „se prind” imediat.
Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniția morții.
Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă?
Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți.
BORIS MARIAN MEHR







FUGĂ FATALĂ
Întâi pe două,
Apoi pe nouă,
Din mai repede,
Din frunțile netede,
Căzură chipurile,
Ochii și buzele,
Prin mușuroaiele
Cu termitele.
Frunțile-s iuți,
De-a mâncatelea,
Se joacă doar cine
Nu are coatele
Bune de fugă.
bmm




 
 
 
 



 
 
.






Pe o stradă lungă, strungă,

se ținea a treia rundă,

Topârceanu, Mastroiani

Lenin, Stalin și Maciani,

toți vorbeau, dar nu prea clar,

esoteric și lunar,

teosofic, teologic,

antibiotic și musonic,

Mussolini tot striga,

papagal de Buhara,

pui oglinda, sofianic

se zărește popananic,

casa celui ce-a pitit

furculițe de argint,

de l-au alungat guzganii

cu pistoale de tip Guney.

Doar tarotul marseiez

a fixat pe zid diez,

cu Raymondo. Iartă-l, bre,

au revoir și Olivier.







Boris Marian



Creieraș de greieraș are ici un mic sălaș


Vizionări: 18221




     | 

Din tot ce-am scris


Din tot ce-am scris nimic nu este adevăr,
Tot ce-am citit este un împrumut,
Îmi amintesc femeia goală
Zărită printre gene de copil,
Acesta este adevărul,
l-am ascuns,
primul sărut, a fost și l-am ascuns,
prima durere, un refuz – o lamă de cuțit,
în suflet s-a depus,
prima noapte de dragoste,
am ascuns-o, vocile șoptite-flăcări,
le-am ascuns, nici numele nu mi-l mai amintesc,
era Bethsabea, era regina din Saba,
ascundem în noi o mie de biblii,
mai credincioși decât |Iov suntem, dar ne ascundem,
vorbim, la intervale încercăm tăișul lamei,
fără să știm, noi respirăm iubire,
eu am citit poemele lumii, nimic
nu se aseamănă unei iubiri, acum, aici,
pe acest pat curat și alb al sfintelor uitări.
Tu ești cu mine, înger, Dumnezeu, femeie,
Eu te pătrund, tu mă-nconjori cu trupul tău,
orice ați spune, n-am să mor, iubesc,
iubesc, o altă inimă în pieptul meu se naște,
doar pentru tine, trup și duh
zărit prin genele copilului din anii mei curați.

BORIS MARIAN


  |
















Ridica usor picioare, capul, pieptul si abdomenul, in timp ce mainile sunt paralele cu solul.

Inhaleaza si stai in aceasta pozitie un minut. Exercitiul se repeta de 10 ori.




Salutam

Salutam din bloc
Ca un buldog, salutam,
Pălăria scoteam, capul cădea,
Cravata scoteam, gâtul rupeam,
Zât, nu te zgâi, cămașa scoteam,
Cadânele mă sechestrau, ehau, ehei,
Pantalonii mei, panta rei,
Iubeam, mulți copii făceam, apoi eu muream,
Totul vă lăsam, ehau, ehei, cititorii mei
Mă citesc plângând, pe rând.
Prea multe taine lăsam, spoream misterul
Dâmbovițean, morminte pupam,
La lumiere que je sens, insondabil păream.
Je veux danser pe versul vrai, de ce râzi , bre,
Poate ești câine, fii serios, îl am pe Nostradam în os,
Pe Gaia o avurăm toți, că Zeul Ea n-are soț,
Te du, te du, moș Enkidu, că vin Enoh și Noah,
Bloh, Humbaba, David, Goliat, unde nu-i minte,
Nu-i păcat, Ullikumi este un dar,
Un Pokemon fără radar.
BMM seaza-te pe burta, intinde mainile pe langa corp si sprijina fruntea de saltea.

Ridica usor picioare, capul, pieptul si abdomenul, in timp ce mainile sunt paralele cu solul.

Inhaleaza si stai in aceasta pozitie un minut. Exercitiul se repeta de 10 ori.




Salutam

Salutam din bloc
Ca un buldog, salutam,
Pălăria scoteam, capul cădea,
Cravata scoteam, gâtul rupeam,
Zât, nu te zgâi, cămașa scoteam,
Cadânele mă sechestrau, ehau, ehei,
Pantalonii mei, panta rei,
Iubeam, mulți copii făceam, apoi eu muream,
Totul vă lăsam, ehau, ehei, cititorii mei
Mă citesc plângând, pe rând.
Prea multe taine lăsam, spoream misterul
Dâmbovițean, morminte pupam,
La lumiere que je sens, insondabil păream.
Je veux danser pe versul vrai, de ce râzi , bre,
Poate ești câine, fii serios, îl am pe Nostradam în os,
Pe Gaia o avurăm toți, că Zeul Ea n-are soț,
Te du, te du, moș Enkidu, că vin Enoh și Noah,
Bloh, Humbaba, David, Goliat, unde nu-i minte,
Nu-i păcat, Ullikumi este un dar,
Un Pokemon fără radar.
**************************************
Am cunoscut un pescar, el scria versuri cu aripi,
Le arunca în ocean, le citeau zeii arici,
Astfel a apărut o bibliotecă din valuri,
el ne scria despre prietenii uitați, morți,
îngropați, preocupați, inexistenți,
despre dureri inutile, despre fericire,
viața devenise foarte lentă,
fiecare avea o opinie despre sine,
fiecare trăia propria trăire,
cine se mai minuna de miracolul vieții?
Cine se mai minuna de culorile apei,
de culorile peștilor, de culorile întunericului?
Atunci am hotărât să nu mai scriu versuri,
este suficient să înoți în oceanul anonim, fericit.
BMM










Cochemaria

Pe-un perete am pus doar poze cu tine,
La bază crescu un firav mărăcine,
Este semn că exiști și că eu mai exist,
Am venit, un cocor rătăcit din Egipt.
M-ai primit , radiai ca un mac rupt prea brusc,
Cei iviți cam prin mai au ceva înnăscut,
Au R magnetique, mă lipesc , zece bani,
Moștenire dedic trei poeme pe an,
Cu trei ochi te privesc, cu privirea ajung,
Unde nimeni nu fu, în altarul burgund.
************************************
Mă urmărește moartea peste tot,
Ne întâlnim întâmplător, tot cu netot,
Ea – mână grea, eu nu mă las,
O păcălesc, o duc de nas,
Caut arme noi, ea se retrage,
În alte nopți aud cum rage,
Eu nu știu când s-o termina
Acest coșmar de cinema.
******************************
Doamne, mii de cărți se pot scrie
despre mișelie, despre prostie, ,
dar ce urmează? O groază,
un critic devorator va fișa istoria lor,
slovele latră, miaună, rag,
magnetizează pasiunile, tac,
stau la fereastră, văd cum tăciuni
cad peste albele noastre minuni,
creierul umblă, e material,
ca orice fleică din Madagascar,
ca orice neică, doar în biserică
vine lumina și nu-i cadaverică,
fu numai unul, se-adună alți doișpe,
nu sunt apostoli, numai turiști de la Bristol și Boston,
văz un picior subțire de capră,
n-o fi cumva diavoliță mai coaptă?
Că psihologul terapeut, este plecat
la gustat și beut, dă-mi combustibil,
ascunde atent, bomba , fitilul și un sentiment.
BMM





Visul lui

La Vaslui e visul lui, visul e un fel de virus,
Trenu-oftează ca un tigrus, frânele chiue-n voie,
Uhle Spiegel din Feroe vine-n vizită, visează
Un palat pe o pârlează.
Pedagogi, bone, amante are-n spate, sunt vagante,
Visul lui e-o piersică răsărită, vestică,
Ierburi cresc jur-împrejur, n-are treabă Bialoncourt,
Trenul ca o râmă pleacă prin prăpăstii, cade-o leacă,
Uhle vine și la circ, ne prezintă un brac-bric.
Vocea din cupolă strig㠖 Uhle încă nu ești rigă,
Vine Lydia c-un tată, cu intenția să-i bată,
Să-l împuște pe nemernic, c-a născut Lydia anemic
Un bebe cu trei picioare. Fără cap, în gură-o floare.
Ba mai este și Martina cea cu cercul și bulina,
i-au și dat piramidon de la farao Memnon.
Arestați cu toți, fac nazuri, are Uhle „mult” necazuri,
Însă Judele Siprem le oferă a la creme
și trei bice pe spinare să le crească bubișoare.
*****************************************************
Aventura s-ar putea să te termine, așa, dar monotonia cum?
Lulu spuse, dragi prieteni, un atac armat în jnepeni,
Nu-s caricaturi, sunt morți, despicați pân-la chiloți,
Iar găsirea va fi grea, ieși afară dumneata,
O poziție oficială a luat domnul Portocală,
La Salerno o lanternă ne sărută cam paternă,
Până la utrenie dispărură pernele,
Erai foarte, cum să spun, cam întoarsă înspre turn,
Swithin , pare-se, făcuse crime multe-n Siracuze,
Acțiunea este cheia ce descuie și Pompeia,
Un notar veni din groapă și ne-aduse o lopată,
El , la vremea lui era soțul lu” Lucreția.
Ei și ce-i cu asta? Nem. Eu nici nu voiam să chem
Cititorii la lansare, dar fu peștele cel mare
Care-n două-trei plesneli a-mpărțit doar temeneli.
Eu, adio, n-am cuvinte, mormăiam niște morminte.
BMM




Spovedanii
1.
O rugăciune în plin deșert,
Astfel eu scriu ceva incert,
Înving durerea, par a fi liber,
Sunt cărămidă din zona Ciber,
O iarbă scrisă de Dumnezeu,
Privim și mergem, eu, tu și eu,
Stele nu-ntreabă de tine, de mine,
bufnițe- apatice par sibiline.
2.

Un don Quijote iertător,
Aproape sfânt și muritor,
Visez mereu în alte lumi,
Unde dispar cei răi și buni? .
Nu am regrete șinu mă vait,
Tot ce-am iubit , un Edelweis.

3.

Dă-i omului pâine , îți cere carne,
Dă-i carne, îți cere haine,
Dă-i haine, îți cere trupul,
Dă-i trupul, îți cere sufletul,
Ei, aici este o problemă.
De nu cunoști drumul, caută o scuză.
Primim exact ceea ce dăm.
Educația este tot ce păstrăm.
Șoimul lovit de o săgeată,
pană de șoim reajustată.
4.

Eu am iubit o gâză mică,
visa frumos ca o furnică,
dar ea era, Ioanelor,
Din neamul scorpioanelor,
Au fugărit-o pentru desfrâu
La malul celui vestit râu
Ce-i zice Baby-Babilon,
Dar, fraților, nu-i de bonton
Să facem glume, e Afrodita,
Fermecătoare precum Perdita,
E eroină și are o splină
De care nimeni nu are vină.
Vorbește-n zece limbi odată,
Savanții lumii o tot caută,
Dar ea acum este ascunsă
În mănăstire, este tunsă,
Se roagă, Doamne, fie-ți milă,
A fost cândva și ea copilă.
BMM


|

Vis

Singur, în camera mea,
Mă întreb de ce nu sufăr,
Alături, lumea geme
În chinurile facerii,
Un diavol îmi ține revolverul la tâmplă,
Prefer să urlu singur,
Să nu mă audă nimeni,
O vrabie își lasă mizeria
În palma mea,
Pe umăr, un corb îmi spune,
„Ești al meu”, îmi scutur brațul,
Pasărea se înalță pe acoperișul
Palatului prezidențial.
Iau din bibliotec㠄 Romeo and Juliet”,
Declam, „ Thus with kiss I die”.
Așa a fost.
PICIOARELE SOLDATULUI

Picioarele soldatului miroseau la mari depărtări,
Râul încremenise de rușine,
Mierla se tânguia zadarnic,
Aurul zilei risipit pe coclauri,
Capetele celor vii se înclinau mai adânc.
Un muribund trecea din om în om,
Unii uitați, alții uciși cu baioneta-n beregată.
Amurgul își rechema heralzii obosiți.
Fecioarele, refugiate sub podul Mirabeau,
Căutau un adăpost cu cerșetorii laolaltă,
Un vechi cunoscut, sinucigaș de meserie,
Plutea zâmbind bonom, pălăria se umflase de apă,
Flautul cânta singur pe dealuri,
Ca oile se adună anii,
Iar dincolo, marea așteaptă, aștepta.
Când uiți un om, la fel cum l-ai ucide,
Nici frunza nu tresare, nici munții nu se prăbușesc,
Dispare omul precum ceața pe câmpie,
Purtând cu ea și cal și călăreț.
BORIS MARIAN


|



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Contrarii

Singur, în camera mea,
Mă întreb de ce nu sufăr,
Alături, lumea geme
În chinurile facerii,
Un diavol îmi ține revolverul la tâmplă,
Prefer să urlu singur,
Să nu mă audă nimeni,
O vrabie își lasă mizeria
În palma mea,
Pe umăr, un corb îmi spune,
„Ești al meu”, îmi scutur brațul,
Pasărea se înalță pe acoperișul
Palatului prezidențial.
Iau din bibliotec㠄 Romeo and Juliet”,
Declam, „ Thus with kiss I die”.
Așa a fost.
********************************************
Picioarele soldatului miroseau la mari depărtări,
Râul încremenise de rușine,
Mierla se tânguia zadarnic,
Aurul zilei risipit pe coclauri,
Capetele celor vii se înclinau mai adânc.
Un muribund trecea din om în om,
Unii uitați, alții uciși cu baioneta-n beregată.
Amurgul își rechema heralzii obosiți.
Fecioarele, refugiate sub podul Mirabeau,
Căutau un adăpost cu cerșetorii laolaltă,
Un vechi cunoscut, sinucigaș de meserie,
Plutea zâmbind bonom, pălăria se umflase de apă,
Flautul cânta singur pe dealuri,
Ca oile se adună anii,
Iar dincolo, marea așteaptă, aștepta.
Când uiți un om, la fel cum l-ai ucide,
Nici frunza nu tresare, nici munții nu se prăbușesc,
Dispare omul precum ceața pe câmpie,
Purtând cu ea și cal și călăreț.
**********************************
Pentru succes, spuse pervers
ursul credul, fudul, ignorant,
trebă să fii ca mine, solid,
să ai strămoși la Valadolid.
Azi nu ai chef, mâine ai draci,
nu-ntâmplător cazi în canal,
dar pentru oameni slabi, săraci,
visul rămâne capital.
Stânca e-nvinsă și de vânt,
cât e de naltă cade, yes,
iubirile se sting cam des,
ne bucurăm c-un arc boreal.
Poate-o lumină, un atol
mai ține locul unui gol.
*****************************
De-i fericirea doar un zar,
mai bine împărat sau țar,
dacă alegi e și mai rău,
te iei de piept cu un băgău.
De aici pornim orice ritual,
cuvânt și aripă și cal,
apoi o să te faci de râs,
cotoiul nu mai spune pâs,
la ce renunți? La tine, yes.
Apare astfel cel ales.
BMM

Nefericit e cel ce caută gloria
și o găsește la garderobă,
uitată, plânsă, refuzată,
n-o să credeți, gloria este ceva fumat,
poezia tăcerii este la mare preț,
dar câți o ascultă?







Cavalerii de fier tac mărunt,
Au inima de carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,
Bieți cavaleri cu inimi fruste,
Cum să dăm vremea înapoi?
Zidul e-nalt, cazi în noroi.
Rămâne gingaș trupul de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
*********************************

Eu sunt acidul, tu ești o bază,
eu caut un astru, tu ești o rază,
ne completăm, raiul și iadul,
exagerăm, iarba și bradul.
Eu retrăiesc poate prin tine,
tu îți urmezi căi noi, sublime,
eu te privesc ca pe-o minune,
tu ești oriunde ca valu-n lume,
ești melodie și dans și clocot,
eu îți răspund precum un clopot,
anii zadarnic trec , nu știm,
cum am putea să ne iubim.
********************************
Ea spune ce mirifică e lumea,
vorbește despre melodii astrale,
ea nu glumește, mi se pare-o glumă,
dar nu-ndrăznesc să pun un strop pe coală.
Prea este albă, visătoare-n toate ,
nici Diavolul nu ar putea să-i schimbe felul,
eu am trecut prin Iad și prin jăratec,
cuțitul nu jelește mielul.
Astfel ne-am petrecut prin ani credința,
ea-i fericită, lumea pare bună,
pe mine nu mă-mbată biruința,
știu - dăinuim doar împreună.
BMM




Trapaea

Și s-au zvârlit copiii, ce îngeri s-a născut?
Rușinea se-abătuse pe tot ținutul sud,
În lanul de secară mai revenea și Platon,
Juca barbut cu Gatsby și se-nchina lui Aton,
Ei au găsit și capul fălcos al lui Domaso,
Etruscii erau meșteri la fel ca messer Tasso,
Tătarii făceau drumuri, francezii – testamente,
Trăiește-ți clipa, soro, de-i fi la Sacramento,
Armate morți în frunte cu generali de paie,
Păzea că vin popoare de răi masculi în coaie,
Turgheniev nu cunoaște viața insalubră,
Copilul tot mai fierbe în propria sa supă,
Eu nu sunt Still desigur, dar știu ceva de Billy,
Să mi-amintești de floarea uitată în Antile,
Ferma de-animale sosi un nou dictator,
Îl cheamă îl cheamă Nu știu cine, semnează doar Cunctator.
Pe Calea Celor Căi să învățăm Te-Kingul,
Să nu uitați că toate le-a înghițit Beijingul.
Atot-prezent poetul stă singur, scrie, plânge,
Din ceruri cad doar stele , el în sertar le strânge,
Cândva orangutanul le va găsi, citi-va?
Viitorul este sigur știut chiar din ieșiva.
BMM






A doua noapte albă



A doua noapte albă fără tine.
Bine faci că nu răspunzi.
Femeie să fi fost, aș fi făcut la fel....
Amețit de tablete abia mă descurc
Cu mobila, cu tastatura, dar îmi revin.
Cum ai dormit? Te-a sărutat motanul de bărbat-tu
La culcare? Eu te-aș fi ținut în brațe toată noaptea.
Mi-a venit în minte o poveste.
El nu dormea, o visa mereu,
Ei discutau, se mustrau reciproc,
Apoi ea tăcea, el îi auzea gândurile,
Îl apăsau ca niște nori negri,
A încercat să desfacă vraja.
A trăit cu acel coșmar ani de zile.
Într-o noapte ea s-a strecurat în cimitirul orașului,
Cu o lanternă a găsit o piatră funerară
Pe care era trecut numele meu.
Murise de mult timp.
Coșmarul a luat sfârșit.
De pleci, puțin ai murit.
***********************************
Zadarnic bați, copile, la porțile-ndurării,
Nici criticilor, dar nici femeilor nu le plac repetițiile,
Fii demn ca Zarathustra, ca Nietzsche, priculice,
și îți va fi mormântul încoronat cu flori.
Pe partea dreaptă, spune Marele Orb, trenurile nu mai circulă,
Luați exemplu de la Idiotul de Dostoievski. știe el ceva,
s-a încurcat cu domana de Bovary și a uitat arsenicul,
nici Jivago nu a putut salva pacienta și a fost trimis în Ural,
Eminul nostru iubit, zic femeile, în timp ce savanții îl studiază de zor,
A trecut și Dorian Gray pe acolo, ne-a lăsat un iz de Infern,
Eu, ce să spun, de vă chema doamna Chatterley, v-aș fi însărcinat cu trei copii.
Așa, în blândețe nopții.Am plecat, sunt chemat să anchetez
crima doamnei Olga Arbelina. Vale.
BMM

•







1.

Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni. ...
Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.
Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.
Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină?
Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.
Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înțelege nimic , vine un înțelept și spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic.
Și altele.
******************************************************
.2.
Fericirea în exces poate ucide,
Ființa mea ignoră, desfide,
Râd saltimbancii pe funii și cad,
Lumea respiră intens, sacadat.
Caut rețetele nemuririi,
Ele-s ascunse sub trandafirii
Din Grădina paradisiacă,
Vino, iubito, vezi, moartea pleacă.
*
*********************************
3.


Din aripi se fac garduri, din garduri – iară aripi,
Ne sprijinim de farduri, prieteni fiind cu Harry.
În baniță pui stele, din stele verzi faci versuri,
Ce poți să faci cu ele? Pruncul se naște-n dresuri.
Nu lopăta cu linguri, dă furculițe celor
Ce mâncă oameni singuri, pirați, bătrânii sailors.
Țoiul e bun la Belu, când sapă unii groapa,
Cine-i Isaac sau mielul? Ne-aleargă focul, apa.
Ceaunul este unul, tigaia, puia-gaia,
Dă-mi luna jos cu tunul și anul cu potaia.
********************************************************
4.

Regii m-au lăsat plecând, dar eu, dar noi?
Toată noaptea am dărâmat imperii.
Mânjit de glorie nu sunt și nu voi fi,
E glodul mult prea gros,
Aveam un prieten globeu, prietenul meu,
E plină Biblia de prieteni, dar și de amante voinice,
De va fi să mor, puneți alături un globeu,
Capul râde, picioarele protestează,
Robespierre a greșit, picioarele trebuiau ghilotinate, era mai elegant,
Ne schimbăm, suntem aceiați, iar ne schimbăm, tot aia,
Picioarele sunt de vină, Dumnezeu nu are picioare,
De aceea este veșnic, cum de n-ați observat,
Cine ar fi-ndrăznit să-l tragă pe Dumnezeu de picioare?
Deschizi radioul, afli , Nietzsche, vecinul, e mort.
Dincolo de viața aiasta, eram tot eu, visând că legănam
Zece copii nefăcuți din prima noapte de dragoste.

5.

O catedrală a mea

La început am discutat cu Cehov,
mi-a împrumutat niște idei, inteligent tipul,
apoi am trecut la treabă,
despre ce vorbim? Despre iubire, desigur.
Despre elefanți bufanți, dacă vrei,
Despre tine, cititorule, suveranul meu,
Despre păunii ce suntem, știm să ne dăm maeștri,
Dar penele cad pe rând, fără pană nu poți scrie,
Apoi am început să ridic marea catedrală a sufletului meu,
Acolo voi sta în următoarele sute de ani,
Mă veți găsi, știu sigur, mi-a spus și infirmierul.
6.

Tanti pe Mandi

Ubi bene ibi tanti,
Not tantra, curge sângele Mielului,
de mii de ani el curge, noaptea, lama neagră umblă,
un chip apare, amestec de cenușă cu nisip,
lumea este un iepure mare, știm ce spunem,
un iepure productiv, lipsește o pușcă de vânătoare,
ce ea vom rezolva totul, nihil sine pușcă,
am auzit că pe alte planete locuiesc viței de lapte,
cu pene și aripi, voi, nu? Voi, nu?
Ah, nu vă enervați, imediat aduc calmantele.
Suntem singuri, cerem puțină prietenie,
Puțină înțelegere, toleranță. Nu vă rușinați,
Este adevărul adevărat. Altfel, totul devine crepuscular,
Morbid, mortal. Ce cal alb plutește printre nori,
Aveți grijă la copite, sunt de aur.
BMM




Studiez Nimicul

Studiez Nimicul, este o ocupație relaxantă,
Mă sună un cărăbuș, îmi ține o lecție de morală,
Harș, jos cu el de pe masă, îmi scrie un șarpe,
Că nu știu cine este homo, altul mănâncă purici,
Iau o lopată, pac, turtesc capul târâtoarei,
Stai , dom-le, asta e poezie? Ha+ha.
Panorama înălțată de simțuri este ujn ecran șubred.
Străpuns în fiecve clipă, sângerez. Da, sângerey, nu am voie?
Toată lumea sângerează. Lasă ready-made, ajungem la prospături.
Uneori găurile se îmbină, ce te faci? Iei o fată la plimbare,
Faci glume, apoi te împuști într-un crâng, sub un liliac.
Pe Nimic îl uitarăm. Se poate așa ceva?
Mea culpa, iubite cetitoriu, euite , de asta nu mor eu,
Mă mai cetește lumea, nu am murit, e o chestie.
Ce mult vă iubesc, fără nicio retribuție.
BMM




A doua viață

Cine nu visează moare o singură dată,
Așa cred, nu trebuie să mă aprobați,
Necurmat inactiv cine este? Tao?
Lucrurile oblăduite se întruchipează de la sine.
Înțeleptul netulburat rămâne în simplitatea inimii sale.
Apa oglindește totul, tăcerea ei este poezia noastră.
Desăvârșirea este numai lăuntrică, nimic dinafară nu o ajută.
Dependența de ce spun alții este un drog.
Iubito, n-ai vrut să fim copii, te înțeleg, te plâng, precum
La popa la poartă e-o pisică moartă, cine râde și-o vorbi,
s-o mănânce coaptă. Să nu fim copți, mai bine abisinieni.
Nimicul este la baza tuturor faptelor noastre,
Tăcut ca un pește oceanic, înăuntru este Iona.
Așa o fi?
BMM







One blessing had I

Eu nu voi specula cuvinte,
Pe cai săbatici voi porni,
Mânați-i numai înainte,
Patetici, pasionați, zurlii.
Vom călări sub clar de lună,
Vom umple lumea de povești,
Iubirea nu e doar furtună,
Ce știu imploziile cerești?
Însângerați, bătuți de duhuri,
șerpi virtuali și șobolani,
Poeții viețuiesc ca vulturi
Între sublim și cotidian.
Politica-i o Messalină,
La fel și critica de grup,
Poetul n-are temeri, tihnă,
Din fuga timpului se rup.
Precum cometele ce zboară
Centrifugal, hohotitor,
Dispar sau reapar, poeții
Nu pot muri nici chiar de dor.
BMM




Marea necunoscută

Ai toată viața înainte,
Îmi spune fostul diriginte,
E un centaur, creier mare,
Cum nu posedă orișicare.
Pe lângă el un clovn subțire
Aleargă și îi dă de știre,
Ilustru este el, dar n-are lustru,
Are în schimb o soacră și un cuscru,
Pacienți cu toții la o clinică în Vest,
Aici un cerșetor îmi cere rest,
Trăim într-o cutie neagră,
Din care vom ieși cu o podagră.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
E noapte și sunt absolut singur,
Numai un om poate ști chestia asta,
Nu este viața un șir de întemnițări?
Deschid fereastra și descopăr o circulație dublă.
Lumea vine spre mine,
Eu mă lupt să ies înainte de catastrofă,
Trăiesc într-o cameră în care permanent este cineva,
Se pare că nu există spațiu virgin.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
E vremea unor teme grave,
Când râsul se măsoară-n grame,
Când vorbăria are sens,
E vremea unui plâns imens,
Văzut-ați stea pierind plângând
Sau pasăre fără cuvânt?
Căutam un suflet care să-mi semene,
Dară semințele nu prea sunt gemene,
Cântam amândoi la o singură vioară,
Vioara e pasăre, uite că zboară.
Femeia nu este precum bărbatul,
Asta o știu orașul și satul,
Femeia este aspră, blândă, dulce,
Ea te gonește și te aduce,
Tăcerea femeii e bombă atomică,
Poate că este chiar hipertonică,
Femeia te naște și te ucide,
Bărbații par niște omide.
E timpul să facem o revoluție,
Dictator-femeia, apoi execuție.
Nimic nu este real în viață,
Poate, doar moartea, iubirea ne-nvață.
******************************
Fricoșii nu mor niciodată,
La fel și mincinoșii mai banali,
cei buni plătesc pe baza notelor de plată,
povestea-i cunoscută de mulți ani.
De ce crezi tu că te mai caut, te caut?
Ai devenit o umbră, poate ești un flaut.
Că sufletul, precum năframa veche
Mai se destramă, cu o molie pereche,
A creak and dark whirr in the air,
Hai-hu, hai-ho, a fost mai ieri, n-a fost nici ieri.
BORIS MARIAN









Magia temelor secunde

La un sfert de milenium mai scriem poemul,
Cu Doris alături, spală și mături,
Ce generații pierdute în spații?
Fitzgerald, rogu-te, fițe, nu logosuri,
În Sudul Africii cresc mari și maci-cii.
Under my skin se nalță un spin,
Pasărea cântă, sângeră sfântă.
Hai să coborâm nițel în infern.
Adică în interior repejor.
La dou”șpce noaptea, primise kafta,
Era la spital marele Val,
Un Valentin cu nume divin,
Bătut, răstignit de un fost iubit,
Un fel Wilde, dar mai fără heil.
Părea educat, fără păcat,
Avea el vicii, în marginea fricii,
Noaptea sta treaz, atârnat de pervaz,
Se credea vultur, primea doar șuturi,
Așa se scrie o poezie?
BMM




Însetat

Însetat m-am resetat într-un aero de stat,
Voi continua, cum altceva? Scrie-voi o panama.
Tentativă eșuată dintr-o celebră erată,
Întrerupe un cuvânt, domnișorule preasfânt.
Am clienți și delicvenți, un declic, toți repetenți.
Dar preceptele sunt goale, vin la masa dumitale.
Noi om trage un bairam cu prietenul Rustam.
Singur am rămas în Plazza, nici San Marco, nici San Razza.
Un model tot alesei, pe prințesa Funigei,
Om cu ochii cenușii mă-ndesa cu erezii,
Proust desigur n-a fost prost, mag-maestru el mi-a fost,
Cu un pic de Joyce și Harms, vă iubește, doamnă, Brahms.
BMM



Pe un teren viran

Pe un teren viran s-a născut un tiran,
Tiranul era din hârtie cu creier de păpădie,
Leagăne și tobogane, lasă glumele, Ioane,
Cu selgiucizii povestea devine cam Clitemnestra,
Mă zbat într-o cameră goală, vino Margot-Margioală,
Clasa de mijloc o duce mai bine cu Liberty Duce,
Eu , numai eu mă sufoc, nu știu de am la mijloc,
Nu știu ce am pe la margini, vino , iubito, mă scarpini,
Cum numai tu o poți face, hait, apăruși tu, bre, drace,
Între Caucaz și Tiflis, lumea avea sifilis,
SIDA venea din Apus, asta mi-a spus un zulus,
Lasă-i tată să zică, virușii au grai de zică,
De la o vreme se spune, s-au desființat ierni mai bune,
Despre seisme, ce chestie, omul cică e-o trestie.
BMM




Kars

Există un loc Kars unde calciul s-a ars,
În inimă doar o durere poarte produce fiare și fiere,
Domnul K. și Ipeka s-a însurat la becul A.
Ultima discuție dintre asasin și victimă
A avut loc în atmosferă legitimă.
La sediul partidului și la poliție
Au venit boschetarii cu o petiție,
Doar Lacivert și Rustam Pașa
Au crezut că nu merge așa.
Ultimul act a fost ca-n Procesul,
Domnul K. și-a împlinit regresul,
Un fulg de zăpadă hexagonal
s-a așezat pe un nas imperial.
BMM+



Anti-buruieni

Antiaeriana este buruiana,
Grădina plivită de îngeri păzită,
Seamănă cu Bosch, caltabosch,
Ce voiam să spun? Sunt bine și bun.
Mă opun. Pârloaga e numele primarelui Doaga.
Caută-n post-scriptum, postum fără criptă.
Jucăm o friptă? Nu bateți caii, câinii, pisicile,
Lămuriți fricile, dați în voi, nu este bai,
Omul nu este un pai, ci o trestie cu o chestie.
Pasul în diagonală dovedește sfială,
Polclodel și doi verleni bagă spaima-n buruieni.
Masacrul aricilor -bucuria furnicilor,
Descifrarea șarpelui, înaltul Carpatelui,
La apa Villonului șezum și am plâns.
Să-ți fie versul tot mai strâns. Bach.
BMM




Celebrări

Turnul de pază veghează o rază,
Textele, testele captează stelele,
Leconte de Lisle, ce trist sinistru
Cu Heredia cel cu pistruii,
Pe-tu-nii, ni-ni-ni, ghici.
Nimic nu se compară cu admirația,
Inflația, blatul la Sing-Sing.
Singen Kammeraden.
Să exulți la auzul muzicii, desculți.
Naturalia non sunt turpia,
Turpitudini în trenul de Giurgiu.
În Pădurea Neagră s-a găsit podagră.
Copacul nu suportă pădurea și invers.
Xilozofia ne-a adus mulți copii.
Foioasele mele dragi, nu fiți sfioase, nădragi.
O atingere ușoară trezește esența profundă.
Asta voiam să vă spun, mă retrag între buruieni
Acolo este noblețea.
BMM

Biblia lui Borges (1899-1986)

Intâlnirea cu Borges a fost un șoc, în urmă cu ani, iar relecturarea scrierilor sale o obligație dintre cele mai plăcute și utile. Bogăția citatelor care se pot extrage din opera sa ar umple pagini întregi. Mă voi rezuma la cele mai apropiate de preocupările mele.
Memoriile sunt uneltele poetului. Sunt un discipol al trecutului , prezentul îmi este necunoscut.Rescriem mereu aceleași cărți.
Spune-mi cine ți-a spus să nu citești poezie, trebuie să-l cunosc, este un exemplar demn de studiu. Am spus destul, cred că nu mai este nevoie de mine. Nu pot accepta ideea că Dumnezeu l-a creat pe om, apoi l-a creat pe Isus, pare imposibil. Un scriitor nu scrie ceea ce intenționează la început să scrie. O poezie trebuie citită cu voce tare, altfel ea nu poate fi autentificată. Eu nu vorbesc cu publicul, ci cu fiecare om în parte. Unul dintre cele mai grave păcate ale mele a fost că nu am cunoscut fericirea. Etica este o știință care a dispărut din lume. Nimic nu este mai frumos ca o poezie de Heine. Amintirile copilăriei mele sunt cărțile citite. Viața poate deveni cel mai lung citat. Eu nu caut subiecte, ele mă caută. Când nu simțim ceva, murim în acea clipă. O bucurie totală este imposibil de suportat. Proza și limbajul oral nu au nimic comun. Poezia se ocupă cu lucruri stranii. De nu am avea fiecvare un destin, viața ar fi foarte plictisitoare. Existența țărilor este o greșeală a istoriei. Priviți păsările. Intre Homer și Whitman nu cunosc alți poeți mai mari. Știu ce este timpul, nu-l pot explica. De fapt eu sunt timpul. Săracul posedă realitatea fără intermediere. Eu am remușcări și înainte de a greși. Aceasta , după o lungă experiență. Să construiești pe nicip, ca și cum nisipul ar fi stâncă. Viața mea este o enciclopedie de greșeli. Nu cred în școli, viața este singura școală. Poezia ar trebui să fie anonimă, ea nu poate aparține cuiva. Sunt convins că în rai este multă tristețe.Minciuna poate deveni operă de artă, dar este nevoie de artist. Nu poți pierde decât ceea ce nu ai avut niciodată. Nu contează ceea ce se scrie, ci doar ce se citește. Intelectul se manifestă și prin morală, imbecilitatea prin răul făcut.Viața mea a fost o bibliotecă.
BORIS MARIAN










Mă cert cu haosul

Mă cert cu haosul mai vechi din mine,
Iubirea pune stavili, înflorind,
Mă ocolesc incendii, temeri, crime,
Chiar de nu ești, pe buze eu te simt.
Te văd în oricare femeie zveltă, suplă,
Fără iubire nopțile sunt reci,
Aș prefera să mor în orice luptă,
Aș încălca pentru iubire orice legi.
Eu nu te mint, cuvintele-s viclene,
Citindu-mă, tu poți zâmbi ușor,
Trăiesc în alte ere, altă vreme,
Vorbesc prin mine toți amanții care mor.
x x x x x
Te scriu, rescriu și iar mă-ntorc,
Tu mi-ai pătruns adânc în sânge,
Pe nevăzute căi te văd, nu-s orb,
M-am regăsit, doar ochiul plânge.
Splendoarea viselor de mai,
De nopți pe plaje liniștite,
Când valul bate-ncet în mal,
Ca două trupuri flămânzite.
Tu spui, rămâi, eu spun, rămân,
Ne repetăm de mii de ori,
Îmi ești stăpână, sunt stăpân,
Mereu iubind, nemuritor. BORIS MARIAN




. | Antisemitismul „cu față umană”

Formula „socialism cu față uman㔠este rizibilă, de parcă ar fi existat socialism cu chip de lup, de fapt a existat. Antisemitismul nu este un lup , ci un virus, cum spunea regretatul acad. Nicolae Cajal. În lume a apărut un nou tip de antisemitism, nuanțat, diversificat, situație ce se regăsește și la noi. Step by step. Da, zic unii, evreii au adus și aduc contribuții în știință, artă, economie. Premiile Nobel, alte premii, îi plasează pe destui evrei în clasamente de onoare. Unii spun – sunt deștepți, dar tot nu-i iubim. Dar ce nație iubește alte nații? Evreii au trecut prin Holocaust, recunosc tot mai mulți, dar nu au fost șase milioane, mult mai puțin, iar unii au și meritat pedeapsa. De ce? Păi au trădat Germania, România, Rusia, etc. Complicat. Trebuie să citești, iar de citit nu se mai citește. Evreii nu-l recunosc pe Iisus. Dar nici islamicii, budhiștii, ș.a. nu-l recunosc, atunci ce te legi de evrei. Mai mult, Iisus, Apostolii, primii creștini erau evrei. Nu contează. Unii vor să elimine Vechiul Testament sau Biblia ebraică. Dar Noul Testament are numeroase trimiteri la Vechiul Testament. Ce te faci? Evreilor nu le place munca. Să spună cineva cum se construiește un trust, o companie, fără o muncă titanică. Furtul nu este calea sigură și nici singura spre îmbogățire. Evreii nu luptă. Păi luptă de peste 60 de ani cu tot felul de teroriști. Mai exportă și arme. Noul antisemitism este propagat de extremiștii islamici. Din lipsă de bibliografie apelează la cărțile de propagandă nazistă, care se potrivesc ca nuca-n perete cu realitățile din Orient. Protocoalele Înțelepților Sionului s-au banalizat, cine le mai citește? Sumnt atât de primitiv scrise, că nici copiii nu le mai înghit. Crucial în atitudinea antisemită este antiisraelismul. Evreii din afara Israelului sunt atacați, numai pentru că sunt asociați cu israelienii. Dar unii spun, nu, aceștia nu sunt evrei, sunt urmașii khazarilor. Posibil , parțial. Românii s-au format din amalgamul romano-dac plus ingredientele nomade venite de-alungul secolelor. Atunci ce sunt românii – daci sau romani? Dar italienii, care nu au fost toți urmași ai latinilor și nici nu au trăsături latine. Dar grecii? Seamănă ei cu anticii greci? Dar egiptenii? Dar arabii, pe care mai mult limba îi ține oarecum aproape. Să vedeți în Africa varietate de negrii. Povestea cu khazarii s-a fumat deja. Palestinienii ar veni cu dragă inimă în Israel, i-ar arunca pe israelieni în mare sau în Europa și s-ar așeza în orașele construite de Statul Israel. Mai mare dragul. Așa cadou nimeni nu a primit. Nu am văzut antisemit să spună că este ceea ce este. Nu, el are o grămadă de prieteni evrei,își spun bancuri. Ultima și cea mai subtilă formă este încercarea de asimilare, de deznaționalizare. Adevărul este că prin recunoașterea creștinismului ca religie proprie, evrei și-ar fi pierdut specificul național. Dacă pentru civilizație, creștinismul a adus binefacerile unei globalizări, pentru evrei el era adevăratul sărut al lui Iuda. Evreii s-ar fi topit în masa creștinilor. Nu au vrut, cu nici un chip.De ce? Iudaismul nu era doar o tradiție orală, era păstrat în formă scrisă. Scrisul și cititul i-a păstrat pe evrei ca etnie. Dacă în Orient și nu numai, analfabetismul și semianalfabetismul încă are o pondere însemnată, evreii nu prea au analfabeți. Creierul lor nu este mai dezvoltat, ci tradiția Cărții i-a salvat. Să cinstim Cartea, să cinstim cultura. Este o datorie de onoare. Și să ne apărăm prin orice mijloacele tradiția, înclusiv izvoarele, Eretz Israel.
BORIS MARIAN MEHR





Cognosce

Domnește și nu există, în noi există,
Persită, noi suntem unu, doi, trei, punct.
Holistica nu-i tristă, dar nici nu este o pistă,
Eu cred ce spune-un prunc.
Operat pe cord deschis de tine, iubită Grite,
Îl chem pe Swedenborg să-mi facă un by-pass,
Cer tragic, cere, zice cu voce de artistă
Extravertitul munte Barabas.
Prieteni dragi, mănuși cu lac, vă chem la un duel,
Eu trag de timp, el dă cu poc, viața – simplu joc.
Cruel, cruel, plânge un cățel, fă loc, Mefistofel.
Toedium vitae, ce naiba-i aia? Un psi cum zice gaia.
Mais ou sont le neiges, mais ou ?
La tine-n curte, Kakadou.
Egalitatea nedreptăților este un cașcaval perforat.
Ce spune domn Marat?
BMM










poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!