Credeam cã unul ºi doiul sunt de la tine
în liniºtea lor.
Credeam cã numele pe care mi l-ai dat ºi cuvintele
pe care le am înfricoºãtor
aidoma spaimei
ºi a fulgerului, celui din nor,
le am de la tine, numai de la tine.
Credeam cã mi-e gândul pus cu mâna ta
amintire, credeam, cã le-ai cusut de mine
cu un ac sângeros ºi ruginit
de ruºine.

Credeam cã unul ºi doiul sunt de la tine
credeam cuvintele cã sunt din mila ta.
O, tu, cel care eºti de-a pururea altundeva
o, tu, care mã faci sã nu mai fiu
când nu mai e aºa
când toate acestea nu mai sunt aºa
ºi niciodatã nu au fost aºa.