Brusc, pasãrea a murit în zbor;
ca o pupilã pieziºã taie un nor.
ªterge cu aripa flascã
steaua verde gata sã nascã.
Suna murdar ºi greoi
prin aripa ei, aerul a noroi.
Cade din ce în ce mai încet
spre secret.
Din interiorul cel mare spre interior
fãrã trepte ºi neagrã,
clãtinându-se pentru nimeni
sporind cu greaþã singurãtatea...
Loveºte frunza, fructa;
urmeazã un sunet de picior de animal
în fugã atingând pãmântul
inundat
de lacrimi independente de ochi,
de umezealã independentã de frig,
de tãcere independentã, migratoare.