| = Licurici albi | carmen mihaela visalon [29.Jul.06 09:25] |
| Multumesc Magdalena, Primul, al patrulea, al saselea si penultimul sunt haiku-urile care m-au impresionat in mod deosebit. Ninsoarea care nu poate atinge manechinul, pentru ca intre ei este vitrina, sau iluzia purificarii sunt ceea ce am descifrat, la prima lectura, in prima poezie care este despre efemer si iluzie. Rochia miresei care a ales adevaratul iubit este, de cele mai multe ori, neagra. Rochia miresei care renunta la puritate, pentru o nunta oarecare, este alba. Vitrina ca spatiu al tristetii este un loc luminos in care se expun doar lucrurile care sunt de vanzare. Zapada este un dar si ca orice dar, cade din cer. Asemenea zapezii, care se topeste si devine mocirla si mireasa, dupa bucuria de a fi printesa incoronata, incepe sa se topeasca. Ai citit Kalevala. Este acolo un cant despre soarta miresei:) Recunosc, prima cheie de lectura este lipsita de optimism. Ceea ce nu insemna ca haiku-ul nu a produs si "efecte vizuale" si nu m-am delctat cu oglidirea albului in alb. Ce poate sa fie mai minunat, decat un spectacol de-o clipa in care se gasesc fata in fata, o vitrina stralucitoare- in care un manechin poarta o rochie tesuta cu fir de argint si perle- si un privitor, sub ploiaia de zapada a C_U_V_A_N_T_U_u_L_U_I. | |