Te strig și te chem iar tu îmi ceri plată.
Te am, te blestem și vers îți dau, iată
tu țipi. Ești nebună, îmi spui că ai preț,
mă scutur de vorbe, mereu mai semeț.

Erai fiară turbată, acum ești odaliscă
ce pe-un dram de noroc viața își riscă.
Cu trupul făcut rană, urlând în neștire
din moartea-ți de-acum îmi dai nemurire.

Mă retrag, e destul, nu mai vreau.
Sunt vânăt ca vântul, la fel ca el stau
o clipă pe-o frunză, doar atât, o smulg
din ramuri arămii, scăldate în amurg.