Fara de numar sunteti fii ai faptei
pretutindeni pe drumuri, subt cer si prin case.
Numai eu stau aici fara folos, nemernic,
Bun doar de-necat in ape.

Totusi astept, demult tot astept
vreun trecator atotbun si-atotdrept ca sa-i spun:
O, nu-ti intoarce privirea,
o, nu-mi osandi nemiscarea.
Cresc intre voi, ci umbrit de mainile mele
misticul rod se rotunjeste in alta parte.
Nu ma blestemati, nu ma blestemati!

Prieten al adancului,
tovaras al linistei
joc peste fapte.
Cateodata prin fluier de os stramosesc
ma trimit in chip de cantec spre moarte.

Intrebator fratele ma priveste
mirata ma-ntampina sora,
dar incolacit la picioarele mele
m-asculta si ma pricepe prea bine
sarpele cel cu ochii de-a pururi deschisi
spre intelepciunea de dincolo.