Din clima fierbinte
a basmului, sfinte
irog inorog
c-un semn te invoc.
Din verde molatic
s-aude copita,
adînc, păduratic,
apari ca ispita.

Tîrcoale nu-mi da
și nu adăsta!
Ci ia-o-nainte
cînd ceasul va bate,
solie cuminte
spre vechea cetate.

Cînd intri, ia seama
la podul cu vama,
la numărul casei,
la curtea Frumoasei.
Cu sunet de soartă
lovește în poartă!

Atinge cu cornul
de trei ori zăvorul
ca-n rituri de leac
rămase din veac.
Atinge și piatra
și pragul și vatra.
Și dacă Frumoasa
îngăduie - vezi-i
aleanul amiezii.

Atinge-i coroana,
obrazul și geana,
năframa cu lacrimi
și perna cu patimi.
Tu las-o în schimb
privirea să-și treacă
și mîna oleacă
prin albul tău nimb.

C-un muget dă-mi veste -
apoi părăsește
cetatea și murii
spre pacea pădurii.



___________
* În graiul cronicarilor “inorog” înseamnă “unicorn”.