Castelul e-același
în aer și-n apă.
Trecutul pe poartă
copoii și-i scapă.

Crini umblă pe-un drum
de căutări jucăușe
parcă-și duc în potire
viitoarea cenușă.

Scăpat dintr-o stemă
tăiată în poartă,
un uliu tîlcuiește
rotire de soartă.

Stuparul ceresc peste
ciuturi se-ndoaie,
în mierea fîntînilor
barba și-o-nmoaie.

Zăbovește prin rostul
grădinilor pajul.
Un zbor de lăstun
iscălește peisajul.