I

Dulcele, ce începu,
cîntecul, l-auzi și tu?
ÃŽntr-un lan pe un colnic
cîntă singur un voinic.

Pe sub zările fierbinți
sună secerea din zimți.

Huma s-a făcut în zi
ca din arse ciocîrlii,
ce s-au mistuit cîntînd,
înălțimile-ngînînd.

Vezi al ceasului străfund.
Aer curge. Sîntem prund.


II


ÃŽntr-un lan pe un colnic
cîntă singur un voinic:
"Stă mîndra la sărutat
ca spicul la secerat".

Cîntă singur un voinic
într-un lan pe un colnic

și nu știe cît de-adînc
taie-n inimă pe cîmp
un cuvînt de unul spus -
altora pe vînd adus.