În august când cerul se umple de tauri
un vultur coboară în vecinătate
și mă anunță de la primul telefon că vine să mă vadă

Admirabil piroman bântuit de incendii
cu o seninătate neagră peste pene
el vine tulburat de prevestirea unor flăcări sigure
vultur cartezian trecut prin clasele unor aspre colegii
el se împacă greu cu tăcerile mele
dar știe că purtăm același semn sub pleoapă
și simte pe genunchi același aur

Noi om și pasăre pe două jilțuri
stăm îndelung de vorbă
pe când iubita mea cu gesturi liniștite reînvie
reconfortantul archetip al nopții

Firește aș putea să-i spun că am înfipt un par în ceață
că vidra m-a strigat din nou azi-noapte

aș putea să-i arăt al patrulea semn al cârtiței și răspunsul lucid al urzicilor
dar locurile mele poate că i se par o insulă necunoscută
de aceea mișcă lent o aripă aprinsă
și se refugiază în geometria strictă a neliniștei

Noi amândoi pe două jilțuri stăm îndelung de vorbă
afară noaptea îmi ruginește câinii