Al naibii plopi foșneau în întuneric
era frig eram ud aveam boli sufletești
când mă lipeam de ei îmi ronțăiau cămașa
mai jos cineva săpa i se albise ceafa
cerea tutun la trecători câte unu
îi răspundea încet "bagă de seamă"
el săpa de zor striga la mine "bagă de seamă
uite că plouă și tu de ce umbli noaptea de unul singur
îmbrăcat în paltonul tău vișiniu
mai bine intră în casă culcă-te pe podea
poate vine Spiritul-Sfoară și te învață el
să pedalezi din picoare până sus"