Exista un tunel în centrul orașului
care nu ducea nicăieri niciodată
un tunel cu lilieci adormiți(nimerisem acolo din întâmplare)
mă poticneam la fiecare pas fredonam ca să-mi fac curaj
liliecii se clătinau deasupra mea pe tavan ca lămpile după cutremur
acolo mă aștepta o doamnă(i-am uitat numele)
poate cosea deși nu mișca degetele
lângă ea ca o pisică gigantică torcea Tigrul Fosforescent
își mișca ochii deasupra ei își clătina fruntea
eu bâiguiam "poate n-am chef să mai văd lucruri triste"
Tigrul șoptea arătându-mă "uită-te bine la el
într-o noapte ca asta la Belgrad îi era frig îl durea pieptul
îl apăsa ca o lespede prăbușită peste cei prăbușiți"




o stranie oboseală îmi cuprundea umerii
mă gândeam la câteva lucruri absolut inutile
la niște culori calde(poate focul) la depărtate savane
la adieri geografice peste fețele noastre
"eu o întind" îi spuneam doamnei aceleia
"dacă vrei vino cu Tigrul la gară
am să vă citesc poheme scrise de poheții anului 2006
care acum păcătuiesc singuri sub marile orgi ale nopții"




eram la o vârstă îndoliată la sfârșitul unui mileniu
în beznă numai ochii Tigrului luceau
și în cuvintele mele curgeau alte ape






* Sora fântână; Editura Românească; București; 1995