Ioana Maria, nopțile acelea
au să rămână în memoria statuilor
de pe marile bulevarde.


Ele m’au văzut cum mergeam alături de tine
și cum mă întorceam singur și trist
strivind între dinți toată amărăciunea lumii.


Ioana Maria, și nopțile acelea
am simțit din nou
gustul sublim al dinamitei.


Au fost nopți
când am vrut să sară în aer tot orașul
toți oamenii care dormeau.


Erau nopți
când rămâneam treaz până la ziuă
singur și încruntat
gândindu-mă la tine
și aveam din nou șaptesprezece ani
pentru frumusețea ta, Ioana Maria.