Spuneți-mi dacă aduce măcar pe departe
cu semenii săi. Cînd se răsfață
e parcă puțin mai altfel prin toate-ale sale,
prin linii, prin unduire, și pe la mustață.

Pe foaia de hîrtie înseilez hieroglife
și stihuri. Suleget, intrînd în odaie
el sare de-a dreptul pe masa mea,
pîrîind de scîntei, de-a mulțumirii văpaie.

Îmi pupă lung mîna ca unui vlădic,
cu toate că prin zodiacul desuet
sînt tocmai contrariul unei mari fețe.
Căci mă cred cu putere poet.

S-alintă. Se-ntinde pe manuscris. Cu sălbăticie
se tăvălește, și indecent, prin poezie.
Își linge labele omenește. Vrea să se spele
de-o funingine de iad sau de zgură de stele.

La subțiori, precum bine veți ști-o,
e cald ca o pasăre pe subt aripi.
Și-i moale. Cald și moale ca fata pe care
am iubit-o cîndva, în iarbă, la Rio.

Spune-ți-mi dacă nu-i mai altfel decît
tovarășii săi care torc același fir.
Nu-ncape vorbă: e o făptură de rînd,
dar bea apă cu o petală de trandafir.