Moișe a venit acasă,
Într-o dispoziție ardentă,
Ș-a găsit pe Blima, într-o
Situație indecentă.

Goală toată și frumoasă,
O ispită, – ma parolo! –
Asta n-ar fi fost nimic,
Dar era și Șmil acolo!

Ce a fost, nu ne privește.
Nici nu știm a cui e vina,
Și întocmai ca la teatru,
O să coborâm cortina.

E destul numai să spunem,
Cum că Moișe, de astă-dată,
Dovedind că-i ferm, a dat-o
Pe nevasta-n judecată.

S-a mutat în altă parte,
Și cu sentimente brave,
A cerut urgent divorțul
Pe motiv: „Insulte grave”.

Cazul a produs rumoare,
Mai ales printre limbuți,
Fiindcă Moișe și cu Blima
Erau foarte cunoscuți.

A stârnit și controverse
Și atâta interes,
C-a venit toată Beer Șeva
Să asiste la proces.

Sala de ședințe-i plină
De bărbați și de femei,
Mulți de-ai lui, colegi de breaslă
Și prieten-ale ei.

După ce-a citit dosarul,
Judele a spus: ”- Ascultă,
Între soți, orice discuții
Nu-i considerat insultă!

Pentru alt motiv, probabil,
Vrei divorțul imediat.”
„- Da! Mențiu! Insultă gravă!”
Urla Moișe, disperat.

A sărit ca o nălucă
Și c-o voce bătăușe
Mi-a spus: „- Boule! Când intri,
Pentru ce nu bați la ușe?”

„Nu permit la mine-n casă,
O asemenea dojană,
Mai ales c-a fost de față,
Și… pardon… terța persoană!”