(luând parte la patimi)

Pe gorgane se strecoară
o făptură-ncinsă-n sfoară.

Chefuiesc pe cântul strunii
în cetate căpcăunii.

O ființă-n beznă suie
unde-s spini și unde-s cuie.

Nu văd, nu știu cine suie.
Sulițaș sau paznic nu e.

Nori subt lună dau năvala.
Nu-i femeia din Magdala.

Bate încă vijelia.
Nu e Iosif, nici Maria.

Suflet - dac-ar fi să fie -
n-ar căta-n așa pustie.

Nu văd, nu știu. Gând și chin e.
Ca un foc din vale vine.

Focu-n noapte-mbrățișează
coapse sparte.
Și se-aude vorbă, șoapte:
"Mai departe nu m-aÈ™ duce.
Dă-te, dă-te doar puțin mai
într-o parte. Fă-mi și mie
loc pe cruce".