Și te adulmec
până la sinistru,
căutându-te
prin literele mele
cu fiecare
clipă de sihastru…

Și te cobor
până la mine
în profan
ca să te păcătuiesc
cu tot sângele meu
pictat pe fiecare
dor de tine…

Și te sacrific
în războiul meu
cu zâmbetul ce tresare în fior,
ce-mi naște clipei de a fi
condamnări la putere…

Și mă tem
că te voi iubi prea mult,
vei crede
că te sting,
că nu mai poți
să-ți crezi respirația,

dar, dragule,
îți cresc
doar
un alt oxigen
pentru război…