Pârtii pe prundiș...
pe urmele de îngeri
șiruri de furnici



Schit în ruină –
singurele ofrande
razele Lunii



Fugind din lume...
în liniștea schitului
doar cu Dumnezeu



Somnul chiliilor...
măcar o dată de-ar vorbi
și zidurile



Într-o firidă
busuiocul mirosind
șfara candelei



O stalagmită:
lacrima lumânării
sub crucifix



Acul busolei
indecis lângă crucea
din pietre scumpe



Maica Domnului
încremenind pe icoană
la ceas de rugă



- Liniște, maică!
...La gura sobei doarme
strânsă ghem, moartea



Trăsnet în codru –
lemne predestinate
pentru icoane



În fața candelei
mâinile ostenite
încheie ruga



În șir indian
între schit și cârciumă.
bărbații satului



Spălându-și ochii
în lumina Lunii
însuși Dumnezeu



Rugă de seară –
evlavioase sălcii
bătând mătănii



Față în față
Luna și lumânarea
luminând la priveghi



Sub raza Lunii
cucernică trestia
bate mătănii



În loc de cârjă
arhiepiscopală –
lumina Lunii



Lumina lumii –
în ovalul Lunii, vii
ochii Domnului



Licăr de stele –
sub icoane maicile
aprind lumânări



Luntrea lui Charon –
târziu, spre miezul nopții
pâlpâie un sfeșnic



Cât de supuse
spicele sub seceră –
parcă ar fi maici



Mâinile-n rugă –
sub lumina candelei
mute, buzele



Lumina lămpii –
umbra unui fluture
zburdă pe pereți



Lângă capelă
cerșind un colț de pâine
Fecioara cu pruncul