Pasăre cu pene albastre,
Martoră iubirii noastre,
De-i sfârși cântarea ta,
N'asculta ce-mi spune mie,
Dragul meu, căci cine știe
Dacă mâni nu m'a uita.

Râule cu apă lină
Și curat ca o lumină,
Cât ne vezi de fericiți,
Starea noastră n'o răsfrânge,
Mâine poate noi vom plânge
Și-om fi veșnic despărțiți.

Iar tu lună, dragă lună,
Tu a nopților cunună,
Să nu spui că ne-ai privit.
Poate mâni a tale rază
N'ar putea măcar să crează
Că vreodată ne-am iubit.