Pleoapa cu dinti, cu lacrima manjita,
sare cazuta în bucate,
dovada ca nu pot trai numai acum
sunt amintirele mele, toate ...

Dovada ca nu pot vedea fără martori
e copilaria, adolescenta mea,
dubland nefiinta acestei secunde
cu nefiinta ei de candva.

Ah, rasu' plansu'
ah, rasu' plansu'
mă bufneste când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, rasu' plansu'
ah, rasu' plansu'
în ochiul lucrurilor reci
si-n dintele lor muscator, ca si sceptrul
neinventatilor regi.


din vol. "Necuvintele" (1969)