Ispitele îmi dansează în liniștea mea
Ca niște zeițe de marmură stoarsă din Olimp
Aș dansa cu ele imun și heterotrofilic
Inventând cuvinte din lipsă de metafore
Le inventez pentru că
Ispitele-mi îngână durerea
Din lipsă de metafore
profanez unealta cea mai dragă
Nu mă mai purific în veci,
atât sunt de departe
De ideea ce m-ar putea învălui ca o blană
Dacă n-aș fi un animal deja.
Ceea ce sunt. Ceea ce sunt.

Pentru că, în liniștea mea,
Unde joacă ispitele un folclor personal
Eu dispar
Mâncată de (i)ele ca de viermi
Liniștea mea e zdruncinată haotic de ispite
Nu mai întrezăresc moartea…
VOI TRÃI VEȘNIC
Voi gusta la infinit ispitele toate
Chiar dacă sângerez
Abrupt, adânc, alchimic, ascultător
Voi trăi veșnic
Doar cu ele