Ce să fac?

Am întâlnit un om care cerșea:
cerșea la colț de stradă loc de muncă.
i-am dat pomană din sudoarea mea,
și el a luat-o-n dar, ca pe-o poruncă -

l-am întâlnit de multe ori de-atunci:
nimic nu cere el. numai așteaptă.
și ar putea munci, dar n-are munci,
și pâinea lui, când este, e nedreaptă -

văzând că loc de muncă n-am să-i dau
mi-a spus să îi mai dau măcar pâinică,
nu i-am mai dat nimic. căci mi-era silă
de soarta-i de mizerie, și furnică -

și-ncet, din cerșetorul unui loc
de muncă, el cerșește numai pâine,
și ochii lui sunt parcă ochi de câine,
amușinând o pâine, ca noroc -

din omul demn, ce își cerșea un drept,
ajunse cerșetor ce salivează,
când trec pe lângă el, o metastază
îmi stă în gât, în inimă, în piept -

și dacă-i dau, mâine va cere iar,
dacă nu-i dau, poate-i va da un altul,
parcă e-un ban, ce nu are habar
decât de foame, foamea-i tot Înaltul -

și îi întind de la un timp un măr,
și soarta-i de jivină mă rănește,
și merg cu el, cu viața în răspăr,
tot sângerând, în mine, ca un pește

fără răspuns, și parcă fără Dumnezeu...