Prietene crescut la oras
fara mila, ca florile in fereastra,
prietene care inca niciodata n-ai vazut
camp si soare jucand subt peri infloriti,
vreau sa te iau de mana,
vino sa-ti arat brazdele veacului.

Pe dealuri, unde te-ntorci,
cu ciocuri infipte-n ogor sanatos,
sunt pluguri, pluguri, nenumarate pluguri:
mari paseri negre
ce-au coborat din cer pe pamant.
Ca sa nu le sperii-
trebuie sa te apropii de ele cantand.

Vino-incet.