agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Advertising Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poetry Personals Prose Screenplay Essay Press Article Communities Contest Special Literary Technique

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texts by the same author




Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2299 .



InterVIU cu poeta Florina Zaharia: sunt unele cuvinte care nici măcar nu știu că există pe lume
article [ Interviews ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [alexander ]

2013-06-03  | [This text should be read in romana]    | 



Florina Zaharia s-a prins în jocul interVIULUI, trăgând cu ochiul, alungând întrebările care nu i-au plăcut (ce mi-a plăcut momentul), anticipând cuvintele din întrebările ce urmau (prins în offside, eu mai adăugam căsuțe la șotron ca să fie jocul cât mai lung). Sper că nu am abuzat de termeni, sper că poezia s-a simțit și s-a auzit.

Florina Zaharia este din Galați, pentru cei interesați de zodii aflați că s-a născut pe 2 decembrie, și este autorul următoarelor volume de poezii:

goală pe străzi, ed. Eminescu, București
alextandru (manuscris de mângâiat), ed. cartea românească, București
eua, ed. Paralela 45, Pitești

etc, editura continuă.

Ștefan Ciobanu: Florina, la începutul acestui interviu, o să îți fac o scurtă descriere a lui. O să încerc, zic eu rezonabil, să ajungem nu în interiorul poeziei, ci, asemeni baronului Münchhausen, pe ghiulea, să călătorim pe bătăile inimii ei. Știu, poate părea la prima privire ușor melodramatic, dar eu sper să nu fie așa. Ce părere ai?
Florina Zaharia Pot oricând să încerc un moment „melodramatic” în viața mea. Cred că ar fi interesant să pășesc pe bătăile inimii. Va fi ca o contorsionare sau ca un dans. Depinde cum se vor așeza cuvintele, cum se vor depune sunetele. Și depinde poate de mine și de tine un pic. Am tras cu ochiul la întrebări și am senzația că vom fi asediați de cele mai ciudate stări și sensibilitățile noastre se vor contopi într-un PoeinterViu.
.
Strofa I
Ș.C: Există versuri care trec strada? Care merg pe trotuar? Care cumpără pâine?
F.Z: Da. Există și asemenea versuri. Sunt și unele versuri care fac trotuarul. Sunt versuri-fete și versuri – băieți, sunt versuri – caise și versuri – compot. Exemplele pot continua extinzând și zona culinară și pe cea erotică și altele… ceea ce mi se pare groaznic pentru poezie. Cred că suferă foarte mult. Dar gândindu-ne cât de diferiți sunt oamenii, de ce Poezia ar fi altfel?
Ș.C: Ce a fost mai întâi, versul sau poezia?
F.Z: Cuvântul.
Ș.C:Ce crezi, cuvintele suferă când nu sunt puse în poezii?
F.Z:Aici ar fi o discuție pe mai multe planuri. Vorbim despre un univers poetic? Dacă pe mine m-ar scoate cineva din mine însămi ar fi un act de suferință, aproape criminal. Dar probabil sunt unele cuvinte care nici măcar nu știu că există pe lume. Poezia sau altele care s-au născut atât de poetice încât simpla lor rostire e un delir pentru suflet.
Ș.C:Poezia este gest sau moment?
F.Z:Atunci când te uiți la un copac și el foșnește este gest sau moment? Atunci când privești în altă pupilă și vederea ta începe să cânte, ți se pare o acustică poetică sau o efemeridă plăpândă? Știu sigur că un Gest poate fi Poezie, la fel cum orice Moment care e însuflețit de marionetele omenești mai mult sau mai puțin poetice poate aduna emoție și poate declanșa trăiri „very high”. Dacă are tonul potrivit, poezia poate fi un mod de existență. Important este să se împrietenească cu „vocea proprie”.
Ș.C:Pot fi poeziile lupe? Dacă da, ce să facem cu ele: să privim firele de nisip sau să dăm foc la hârtii? Dacă nu sunt lupe, ce să facem cu ele: să privim firele de nisip sau să dăm foc la hârtii?
F.Z:Să inventăm tărâmuri în care firele de nisip spun povestioare celor mai frumoase și domnișoare hârtii. La asta putem folosi Lupa în poezie.
Ș.C:Vorbește-mi despre un poet, străin sau român, după care trebuie pus punct nu virgulă.
F.Z:Intrebarea asta mă irită, n-aș vrea să răspund. Spune-i să mă ocolească!
.
Strofa a II-a
Ș.C:Ce țipă mai tare, geamul sau lemnul?
F.Z:Carnea.
Și ceea ce facem.
Și pagina albă de pe o masă de scris.
Și Instinctul.
Ș.C:Ce părere ai despre o carte de poezii care să nu aibă paginile numerotate?
F.Z:N-am observat niciodată numerele. Poate că sunt numerotate cu imagini.
Ș.C:Știu că pentru tine chiar și piatra poate fi o carte de poezii. Spune cum de ai răsfoit-o?
F.Z:Te referi probabil la Cartea Pietrei, un proiect la care am lucrat împreună cu artistul vizual Francisc Chiuariu într-o rezidență de zece zile la Palatul Mogoșoaia.
Răsfoind piatra m-am impregnat cu mirosuri și senzații, cu gusturi și sunete, toate transformate psihic în cuvinte. De câte ori întorc capul, găsesc mirosul de ciment pe umăr. Din acest punct încep (răs)foirile mele poetice.
Încă mai lucrez la Cartea Pietrei, nu am scăpat de mirosul de ciment. Așa am scris și „jurnalul pe ciment” din Eua, așa a apărut și bărbatul mort din mine. Și câte senzații vor mai apărea dând pagina în Cartea Pietrei...
.
Vers italic
Ș.C:Stop joc: Ce poți face odată ajuns în ciocul unei macarale? Dar atunci când realizezi că ești într-adevăr fluturele care visează toate astea?
Apropo, cât poate aștepta un fluture până să devină vultur?
F.Z:Nu știu de ce văd această imagine învăluită în praf. Praf, praf, praf. Dar parcă și strălucește. Ceea ce înseamnă că există acolo un dram de perfecțiune. Adică de VIS. Când visezi tot ce ți se întâmplă spui că e realitate. Când visezi tot ce ți s-ar putea întâmpla spui că e viitor. Ne place să visăm și să-i găsim visului tot felul de scuze.
Dar mai există și o altă dimensiune, atunci când vrei să delimitezi clar visul de realitate și le amesteci, și le inversezi și le muți și...zadarnic.
.
Ultima strofă
Ș.C:euflorina este o stare?
F.Z:Euflorina e o stare dar e și o nestare. E mai mult de-atât. E ceva VIU și chinuitor dar mereu foarte plăcut, ca poezia la primele întâlniri romantice. Când am descoperit-o a fost ca și cum am trecut de pe o parte a unui abis spre o altă parte a prăpastiei. Amândouă duceau la mine. A fost ca și cum am ajuns în vârful unei scări care nu se sprijinea pe nimic dar pe care eu pluteam inconștient și ușor.
Anyway, mie mi-a plăcut și nueuflorina.
Ș.C:Există și alte momente, în afara celor ploioase, în care poeta Florina Zaharia deschide umbrela?
F.Z:Și umbrela este o stare. Și un accesoriu „very fashionable” în poezie. Ploaia nu mi-a plăcut niciodată dar am iubit umbrelele cu buline, cu maimuțoi sau cu flori. Colorate sau alb-negru. Au fost momente când purtând o umbrelă în mână nu mi-a mai fost frică de nimic. Au fost și clipe când purtând o umbrelă în întuneric s-a făcut lumina de care aveam nevoie. Umbrela are însușirile unui instinct, pot să închid ochii și totuși să merg perfect pe o sârmă umedă.
Ș.C:Poți să umeri până la zece în poezie?
F.Z:

eua
carne și oase
renunțări
mama
marea
diminețile
stările contradictorii
trupul
timpul
când ți-e dor

Morală
Ș.C:Există note muzicale care încă nu au fost puse pe portativ?
F.Z:Cuvintele încă se mai pot inventa. Deci și notele muzicale...

foto: Simona Andrei

.  | index













 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!