La adăpostul unor măcinări egale
ceva mai încolo un om clădește Odăi și Antreu
și eu spun Bettina (firește un nume fictiv) te rog adu-mi ceaiul
recurg la tine pentru serviciul acesta colegial
în cercul meu cu centrul pretutindeni bate vântul
îmi clatină părțile cele mai gotice s-ar putea să răcesc
recurg la tine Bettina Înalță pavoazul
în dimineața asta mă simt definitiv compromis
în dimineața asta m-am trezit iar pohet
undeva pe o farfurie cu flori lângă sobă în coșul cu lemne
ceva mai încolo omul acela clădește grăbit Cără
mizile n-au încotro se uită la el
se așează la rând fac un zid și încă un zid
se uită la el cără
mizile Ridică din umeri în cercul meu
și eu tre să văd tre să mă întri tre să ma cla
și omul se uită la mine se face că nu vede cum se uită la el cără
mizile omul se uită la mine și face un zid și încă un zid
în cercul meu cu centrul pretutindeni
se face că nu face și cără
mizile se uită la el cum se uită la mine
și eu mă uit la ele cum se uită la el cum se uită la mine

Recurg la tine Bettina te rog să mă înțelegi să mă speli pe ochi sunt pohet
scriu fii atentă cu picsul
mă iscălesc pe texte amintire din ziua cutare și cutare
ceva mai încolo omul acela mai face un zid
clădește în el se închide în el și geme
eu fii atentă trebuie să-l scot
fiindcă mă strigă afară din cercul meu
și eu te ador fii atentă
recurg la tine Bettina fiindcă mă cunoști de copil dintre cele două războaie
am supt amândoi la aceleași ziduri s-au dărâmat peste amândoi aceleași mame
plecam Bettina la vânătoare de șoimi la pescuit pe coline cu tine
și oamenii se uitau la noi prin ziduri plecau cu noi de mână liberi se regăseau o clipă două
apoi se refuzau furioși se reclădeau ceva mai încolo furioși
se reclădeau fii atentă cu picsul ca să nu se mai recunoască
și eu te ador În dimineața asta sunt pohet din copilărie și melanc
recurg la tine prin zid iscălește-mă pune numărul buletinului
sărută-mi fotografia din zid adu-mi cămașa e vânt