degeaba.
rosturile care au fost nu mai pot fi trăite
cu intensitatea luminii
care intra în noi prin pori de ne lumina
sîngele nostru albastru de iubire

degeaba.
vremurile curg de la una la alta
într-o accelerare de neuroni nucleari
sarcofagul nu a fost zidit
vor exploda rezidurile iubirii
într-o iarnă atomică

degeaba,
spun de trei ori și-mi fac sfînta cruce
ca pe o rugăciune inversă
din coborîrea fluturelui în larvă