luntrea frică de moarte
lampadarul strivește luna
în urbe înfloresc bodegile
veștejind carnea de pe om cu zeamă
viața asta nu e cine știe ce
e doar o trecere prin
un punct median între veșnicii
totuși aceasta nu se reduce la tine
se divide la mai mulți oameni
ironia e că sunt unii
care înmulțesc matematic moartea ta