tată,
vorbele negre pe care ni le-am spus sunt încă verzi
ca un blestem în aceeși casă trăim
ziua fiecare își vede de ale lui dar la cină
cînd ni se intersectează privirile
demîncarea se strică instantaneu
mîncăm o zeamă acrită ca acreala din noi
și un ce-o mai fi a prins mucegai

mamă,
aprinde candela pentru vii
și roagă-te, mamă, roagă-te
să nu mai dihonie între tată și fiu