într-o zi voi pune soarele în buzunarul drept
tu vei arunca luna în mijlocul acela cu țipete
vei face cerul franjuri și le vei lega de aripile avioanelor rătăcite
urmele se vor împiedica de umbre
crengile vor crește prin păsări
și vor schimba frunzele aproape uscate
cu două trei stele de pe cerul omuleților verzi
ei vor extrage ADN-ul și-și vor face transplant de tristețe
iar noi doi bieți muritori rămași pe-o planetă nătângă
vom scoate doar cioburi albastre din stelele lor
................
cu fața spre aburul negru citim ultimul poem desuet
spatele sângerează praful ajunge în atrii
un sunet miop vorbește despre iertare
unui rest de copac
Cohen îmi leagă ochii cu pletele
un fluture mort ne spune rugăciunea pe vârfuri
cuvintele transpiră...
iubito cad lacrimi verzi din alt cer
dă-mi mâna să mergem spre lună...

23 martie 2014
Ileana Popescu Bâldea