În poala-ntunecărilor imunde
Mumie de enigmă poartă faşă
Curajul e doar liniştea cea laşă
Domnind acerbic peste vii secunde.

Doar moartea mă încape în cămaşă
Când vinul de măsele se ascunde
În toamna cea de mii de stele-n unde
Cu rapsodia umbrei uriaşă.

Te chem pe tine doamnă-n băţ de Coasă
Să-mi fii în nuntă ramura de Măr
Pe care poama rece tot apasă.

Şi lumea îmi tot curge în răspăr
Când duc cu mine-a fierbe în grimasă
Căutător urmaş de adevăr.