Tenebra apelor de timp te neagă
Nu eşti acolo, vremii în umbrire
Cu chipul tău de abur lin, subţire
Ce în teluric n-are nici o vlagă.

Prin veci e blânda ta împărăţire
Şi nefăptura ta de fum întreagă
Pe lumea noastră atârnând de-o şagă
Când omul fuge de ce-i dat să mire.

Aşa te-alcătuieşti în mine muză
Cu steagul alb în piscul de stilou
Şoptindu-te cu liniştea difuză.

Şi în cuvânt ce vine tac din nou
Spre întrebare-n taine călăuză
Un pui de înger spre-a ieşi din ou.