Din timp ne spui, bătrâne Heraclit,
că-am fost făcuți, asemănați cu râul
învolburat ce-n unda lui târăște
la vale munți, și lei, și spade, și oglinzi,
jelind iubiri, nădejdi înșelătoare
și nume de imperii risipite,
și hexametri-n greacă și latină,
posomorâtă mare-n zori de zi,
și visul, vagă presimțire-a morții,
și arme de viteji și monumente,
și Ianus cu-ale sale două fețe,
de fildeș labirinturi plăsmuite
din piese pe tăblia hașurată,
și mâna înroșită a lui Macbeth
ce poate marea-însângera, bătaia
ceasornicelor ce pândesc din umbră,
și lamele de-oțel și scrisul gotic,
oglinzi ce te privesc necontenit
și dangăt greu de clopot veghetor,
și zori de zi și asfințituri lente,
ecouri, fire de nisip și vise
ce altceva sunt dacă nu imagini
amestecate de hazard. Din ele,
deși bătrân și orb, sunt hărăzit
să șlefuiesc nestricăcioase versuri.
În ele-mi pun nădejdea mântuirii.




traducere - Andrei Ionescu