in noptile cu umbre diafane
cand se trezesc vise orfane
ea-si deschidea ochii intr-ai mei
si eram mici ca doi pigmei
dar mai tarziu se marita cu fiul crucii
pe mine ma crescura cuci

dupa trei zile sau treizeci de ani
ea se boteza
si numele in Moira il schimba

acum eu stau pe-o piatra rece
si ma joc cu umbra
ce danseaza inaintea mea
sub o piatra grea.
si-n toata pestera lumea se bucura
doar intr-un colt cineva un recviem ne tot canta

in dimineata aceea
m-am asezat langa ea
era o batrana a carei fiica a murit
si imi citea povesti de adormit
atunci retina mea a obosit
totul a amutit!
e trist ,un trist fara sfarsit.

acum astept in gand sa iti apara luna
sa-mi mantuii ochii ,sa-mi dresezi retina
sa vada ce-a uitat lumina