City of Residence: Montreal
Has default language


Biography ionut caragea

Personal Webpage ionut caragea


 Use this address to access this author page : 

These are the most recent texts of this author:

These are the most recent texts of this author:

Comments:

:

Page: 1

The Human Game : tr. Denise Strete
Prose 2008-08-18 (43 hits)

The drop : tr. Denise Strete
Prose 2008-08-08 (71 hits)

Deeply relaxed : tr. Denise Strete
Prose 2008-08-06 (97 hits)

Biblos : tr. Denise Strete
Prose 2008-08-01 (80 hits)

When the memory sticks… :
Poetry 2008-07-01 (116 hits)

Jesus Cyborg : tr. Denise Strete
Prose 2008-06-28 (154 hits)

Atempus : tr. Denise Strete
Prose 2008-06-23 (151 hits)

The Penitentiary : tr. Denise Strete
Prose 2008-06-22 (173 hits)

Page: 1

=

ok

sure

thanks

Page: 1

Biography ionut caragea

© Ionuţ Caragea, Montréal

All rights reserved
Tous droits réservés
Toate drepturile rezervate.

Reproducerea (parţială sau totală) a prezentelor texte fără acordul scris al autorului, constituie infracţiune şi se pedepseşte în conformitate cu Legea nr. 8/1996.

Ionut Caragea
De la Wikipedia, enciclopedia liberã

Ionut Caragea (n. 12 aprilie 1975, Constanta) este un scriitor român din diaspora. Din 2003 trãieste în Montréal, Canada. Este supranumit drept Poetul nãscut pe Google. În proza de fictiune foloseste pseudonimul Snowdon King. Este cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec.

Date biografice

Ionut Caragea s-a nãscut la 12 aprilie 1975 în orasul Constanta, România. Urmeazã Scoala Generalã nr.38 din localitate si Liceul Industrial Energetic. În anul 1998 devine absolvent al Facultãtii de Educatie Fizicã si Sport, Universitatea Ovidius Constanta.

Activitatea literarã

Ionut Caragea este webmaster si promotor literar pe siteul www.ionutcaragea.ro, fondator si administrator al cenaclului literar Prietenii Poeziei, colaborator cu INTERMUNDUS MEDIA - Divizia Publicatii - Asociatia Romana pentru Patrimoniu, redactor sef al revistei de poezie, eseistica si literatură de fictiune - Sfera Online, membru al cenaclurilor literare: Virtualia - Iasi, Atheneum - Vancouver, Alternativa - Toronto, Bocancul literar - Bucuresti. Fondează pe 16 iulie 2008, împreuna cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociatia Scriitorilor de Limba Româna din Québec(ASLRQ) şi Editura ASLRQ.


Activitatea sportivã

Practicã rugbiul de performantã începând din 1983, la echipa Clubului Sportiv Scolar nr.2 din Constanta, sub îndrumarea reputatului antrenor Peter Ianusevici. În 1994 devine campion national de juniori cu echipa Farul Constanta. În 1994 debuteazã la echipa Callatis Mangalia în liga a doua de seniori. În perioada 1996-2002 activeazã în divizia nationalã la echipele C.F.R Constanta si Farul Constanta. Odatã cu emigrarea în Canada, Montréal în 2003 îsi continuã cariera de sportiv la echipa de rugbi Parc Olympique cu care câstigã trei titluri de campion al provinciei Quebec. Este fiul lui Florin Caragea, fostã glorie a generatiei de aur a rugbiului românesc.

Debut literar

A debutat în anul 2006, la Editura STEF din Iasi, cu volumul de versuri - Delirium Tremens.

Volume publicate

Delirium Tremens, poezii, Editura STEF din Iasi, iulie 2006
M-am nãscut pe Google, poezii, Editura STEF, martie 2007
Donator universal, poezii, Editura STEF, iunie 2007
Omul din cutia neagrã, poezii, Editura FIDES din Iasi, decembrie 2007
33 bis, poezii, Editura FIDES, ianuarie 2008
Analfabetism literar, pamflet, Editura FIDES, ianuarie 2008
Dictionarul suferintei, citate si aforisme, Editura FIDES, iunie 2008
Negru Sacerdot, poezii în vers clasic, Editura FIDES, iunie 2008

Referinte critice

Marius Chelaru afirmã cã dacã dorim sã îl catalogãm/ analizãm pe Ionut Caragea în functie de faptul cã trãieste în Canada (sã spunem, ca „poet al exilului”) ar fi dificil, din mai multe puncte de vedere, dincolo de conotatia strictã a cuvîntului „exilat”. Probabil cel mai semnificativ ar fi cã „înstrãinarea” este în poezia lui altceva – „convertitã” mai ales într-un anume fel de a percepe pe „a fi departe” sau „a fi singur” („numai singurãtatea îti poate aduce profund împlinirea”). Este greu sã definim poezia lui punînd fatã în fatã modul cum se scrie în România (a pornit pe calea poeziei – despre care spunea, de pildã, cã „e o trecere de pietoni între viatã si moarte” publicînd constant pe net, în contact permanent cu site-urile de poezie româneascã), ori cã s-a „adaptat”, acceptînd/ adoptînd ce înseamnã tematica, felul de a scrie în Canada sau, extinzînd, America de Nord (tendinte/ trenduri s.a.). Desi sînt elemente care îl apropie de acest spatiu, cu preocupãrile/ angoasele lui (suferinta/ singurãtatea/ lipsa de comunicare/ o dozã de superficialitate a relatiilor, în oarecare mãsurã alienarea sa.), acest fapt este destul de putin vizibil, atît în ce priveste constructia poeticã, cît si maniera de alcãtuire a tropilor. (Revista Convorbiri Literare, Iasi, Revista Agero - Germania)

Nicolae.N.Negulescu considerã cã departe de speculativ, poetul Ionut Caragea aspirã la revelarea fenomenelor autentice. Este o primã si esentialã caracteristicã a modalitãtilor sale de fiintare în edificiul liric pe care îl creeazã si îl recreeazã. Desigur, optiunile disciplinei de credintã îl situeazã în sfera amplelor meditatii. Si, prin formule si tehnici expresive, purtãtorul de limbaj modelizeazã nucleele cuvintelor - aparent uzuale ale lumii fizice, impregnându-le prin filtrul culturii cu strãfulgerãri artistice. Dar, “magia poeticã e severã” - rostea în cuprinsul cãrtii Structura liricii moderne, Hugo Friedrich. E “îmbinarea fanteziei si a puterii de cugetare” - mãrturisea Novalis. La rândul sãu, Victor Hugo consemna în Les Contemplations: “cuvântul e o fiintã vie, e mai puternic decât cel care îl mânuieste; apãrut din întuneric, creeazã sensul pe care el îl vrea; însusi cuvântul este ceea ce asteaptã din afarã cugetul, vãzul, simtirea - si e chiar mai mult - : e culoare, noapte, bucurie, vis, amãrãciune, ocean, infinit; e logosul lui Dumnezeu”. Astfel spus, se întelege cã poezia “aratã calea” pe care o urmeazã poetul. Însã totul tine de misterul destinului. (Revista Tânãrul Scriitor)

Dumitru Scortanu crede cã textele lui Ionut Caragea au o fortã deosebitã, cã ele sînt poezie, chiar dacã (sau tocmai pentru cã –) una de un tip nemaivãzut. Dar era necesarã o schimbare de paradigmã. Nu, Ionut nu este postmodern, nici clasic, nici optzecist, douãmiist sau cum veti fi vrînd sã-l numiti, domnilor critici literari, el este, pur si simplu, POET. Alimentat initial de o mare dragoste cu final nefericit, care a generat majoritatea poeziilor sale de dragoste, acest foc a ars mai apoi din cauza bolii, a suferintelor cauzate de meditatia asupra vietii, a mortii, a actului creator, de dorul de locurile copilãriei (plaiurile natale? patria? – si da si nu, oricum, patriotismul sãu este unul de calitate, nu unul sforãitor), de regretele legate de raporturile cu pãrintii, de schimbãrile negative ireversibile aduse de asa-numita modernizare si „globalizare” din ultimele decenii, care au marcat întreaga omenire, de exacerbarea fãrã precedent si la niste cote alarmante a individualismului si – o spun fãrã nici un ocol – a alienãrii omului în societatea de consum contemporanã. (Revista O Carte pe Zi)

Adrian Erbiceanu ne relevã cã de la un site la altul, de la o poezie la alta, mesajul transmis de Ionut Caragea devine tot mai clar, tot mai adânc, tot mai puternic, fãcut anume, parcã, sã ni se întipãreascã în minte. Poeziile lui se distanteazã de tot ce este simplã maculaturã, de acea fãcãturã zilnicã, trasã ca la sapilograf, care inundã astãzi literatura. El nu are profesori, el nu imitã pe nimeni, el nu se încadreazã în nici un curent literar. Versurile lui sunt puternice pentru cã vin din viatã. Viata lui, viata noastrã. Cu rimã sau fãrã, contestate sau nu, ele sunt fãcute sã rãmânã. Si cine stie?, poate cã un nou curent literar este pe cale sã se întrevadã la orizont. (Ziarul Observatorul din Toronto)

Traian Gãrdus considerã cã pe lângã temperamentul sãu impetuos, Ionut Caragea este si un cerebral bine temperat. Se simte munca laborioasã, fie cã se exprimã în stil dulce clasic ( mai ales) sau „modern”, în vers liber. Usurinta în exprimare, asocieri insolite de notiuni, rime rare (atunci când e cazul), stãpânirea unui limbaj viu din varii domenii precum filozofia, religia, stiintele exacte, medicale, etc., vin sã contreze opinia unora cã poezia adevãratã nu se poate crea decât în tara de origine, acolo unde se aude limba în toatã autenticitatea ei. Datoritã faptului cã Ionut Caragea mentine o legãturã continuã cu România, prin multiplele colaborãri cu ziare, reviste si situri internet, se diminueazã handicapul distantei si al înstrãinãrii. Astfel, declarata nastere pe Google a poetului se relevã nu numai o ca o noutate literarã ci si ca o solutie umanã salvatoare. Ionut Caragea foloseste conditia emigrantului ca pe un avantaj (sau ca sursã de inspiratie), valorificând la maxim tot ce înseamnã românesc, chiar dacã singurãtatea, tristetea sau alte angoase specifice celor (auto)exilati sunt deseori extrem de dificil de acceptat, surmontat. Ionut Caragea este un poet indiscutabil, singular chiar, care este deasupra tuturor scalelor poetice, a oricãror catalogãri sau etichetãri. El tindã sã impunã un stil si un mod propriu de a aborda poezia. (Revista Ecoul, Revista Glas Comun)

Maria Prochipiuc este de pãrere cã în poezia lui Ionut Caragea, cuvântul are o mare fortã asupra cititorului, fiindcã nu este o notiune abstractã, e un fel de modulatie a eului. Ionut Caragea este un fãuritor de versuri în care sunt provocate constient anumite cuvinte care vin unul dupã altul ca si când ar fi fost programate, pe fondul unui registru multiplu de exprimare. Descoperi în poezia sa nu o emotie obiectivã, ci mai mult o emotie esteticã, exprimând o anumitã savoare ce ne va reveni în minte la fiecare recitire. Poetul încearcã fondarea fiintei prin cuvânt, îndemnând cititorul sã distingã umbrele de lumini. Voltaire spunea cã: „Poezia este muzica sufletului si, mai presus de toate, a sufletelor mari si sensibile”. Ionut Caragea este un suflet mult prea sensibil având în vedere cã practicã un sport destul de dur, el are îndrãznealã si ingeniozitate, iar poezia lui nu poate fi recunoscutã ca atare decît de cei “care au o inimã”, în concluzie, poezia este ceea ce este perceput drept poezie de cei “capabili sã judece”.(Ziarul Observatorul din Toronto)

Viorel Zegheru constatã cã discursul poetic al lui Ionut Caragea are rezonante de revolta, îndemnand la o revolutie samanica, interioara, debarasarea de ipocrizie. Stimul la cunoastere, poezia redescopera radacinile dumnezeiesti îngropate în noi. (Revista SferaOnline)

Ioana Florea, referitor la creatia poetului Ionut Caragea, considerã cã poemele sale dinamitarde, aruncând în aer vechile credinte si prejudecãti, tânjind dupã iubiri si rãstigniri trupesti, ne (re)dau universuri distincte care se întrepãtrund reciproc. Oscilând existentialist între stãri, adesea contradictorii si legate, iubire – durere, revoltã – resemnare sarcasticã, Ionut Caragea face din înlãcrimãrile sale poeme, iar din revolte si bucurii – jocuri de-a viata, ca într-un spectacol teatral în care el este si regizor si actor. (Revista SferaOnline)

Petre Fluerasu afirmã cã Ionut Caragea nu se teme de fantezie, pe care o foloseste la maximum în fiecare dintre poemele sale. Descoperi simboluri ascunse, cuvintele devin adevãrate arme, iar întelesurile se integreazã în sistemul oferit de poet. Avem în fatã o genezã, realizatã de un scriitor cu ambitii epice. Peisajele se deschid, autorul insistã pe un univers grandios, în care fiecare segment înseamnã ceva. Nu existã cuvinte în plus, nu existã sincope. Ritmul aproape halucinant al poemelor ne convinge sã ne pierdem între versuri, oferite de Ionut Caragea putin câte putin aidoma unor note muzicale. Stilul sãu autentic îl recomandã pe Ionut Caragea ca un scriitor modern, care foloseste cu dezinvolturã referinte multiculturale, construindu-si imaginile autentic, fãrã menajamente. El abordeazã tematici diverse, oferind cititorilor un mozaic foarte dur pe alocuri. Nu ai timp pentru meditatii inutile, pentru cã poezia vine adesea peste tine, aidoma unui tãvãlug.(Revista Poezia, Iasi)

Florin Tupu considerã cã toatã poezia lui Ionut Caragea este functionalã în sensul în care dragostea este cuvânt, betie de cuvinte, dar cuvintele acestea substituite organic nu sunt asa pentru cã sunt controlate, mai degrabã este un mod al poetului deja impropriat adânc, de a se simti în interiorul cuvintelor, de a-si face acasã, încã o datã, toatã viata. (Revista Terra Nova din Montréal)

Emilia Vasadi a fost plãcut impresionatã de forta versurilor lui Ionut Caragea, de profunda meditatie a acestiu tânãr poet asupra vietii, destinului si spiritului uman, de atenta sa introspectie, de formulele inedite folosite pentru a-si construi universul poetic. Copil al generatiei sale, „nãscut pe Google”, sunt convinsã cã Ionut Caragea nu va rãmâne prizonier „în spatiul infinit dintre douã secunde / mãrginit de milioane de pixeli”, ci cã va continua sã ne ofere bucuria versurilor sale si va deveni una din realitãtile noastre.(Revista Bocancul Literar)

Otilia Tunaru, referitor la poezia Analfabetism Literar, considera ca Ionut Caragea este un virtuoz al artei pamfletului, intr-o formula originala si extrem de verosimila care nu-si ascunde dezamagirea pentru ceea ce se petrece in tara sa natala si in societatea de adoptie unde traieste. In ciuda amaraciunii care razbate in poeziile sale, usurinta si placerea ludica de a presara aforisme si jocuri de cuvinte dau versurilor lui un tonus surprinzator si o vivacitate care promite.(Ziarul Pagini Românesti din Montréal)

Valeria Manta Tãicutu considerã cã în acest univers în continuã expansiune / contragere, când guvernat de legi si conventii, când lãsat la voia întâmplãrii, în care textul poetic si actantul îsi schimbã în asa fel rolurile, încât este greu de dedus cine pe cine scrie, singura realitate rãmâne sentimentul, cel care motiveazã facerea si existenta. Iubirea nu mai determinã situarea în ipostaze hieratice, în contemplare / adoratie si transã, ci o senzualitate grea, o parcurgere a topografiei corporale fãrã ca textul sã cadã în obscenitate.(www.poezie.ro)

George Filip este de pãrere cã poetul Ionut Caragea nu se sprijinã pe resentimente si nu acceptã reconcilieri nici cu obiectivismul si nici cu subiectivismul în care se încadreazã atât omul-poet cât si creatia sa. Productul autorului, liric si filozofic prin excelentã, se dezvãluie ca o revansã împotriva unei tragedii. Dar este poetul victima unei epoci tragice? Fireste cã… nu! Spirit investigator, Ionut Caragea si-a improvizat în sfera respiratiei sale o dramã proprie pentru a-si motiva folosirea beneficã a laserului mintii si a condeiului-stilizator.(Revista SferaOnline)

Daniel Corbu îl apreciazã pe Ionut Caragea ca pe un poet de o fortã debordantã, tumultuos si temperamental, care face ca poezia sã tîsneascã precum apa bogatã în sãruri din gheizere fierbinti. Cãrtile sale dau impresia unei stãri poetice neîntrerupte si, mai ales, dau impresia cã poetul scrie un poem fãrã de sfîrsit. Ionut Caragea iubeste poezia, asa cum iubeste si viata (chiar si cea de exil benevol) cu patimã de ibovnic. Transmigrat prin acest volum, Negru Sacerdot, spre adevãrurile simple, spre cîntecul primordial, spre dictiunea presocraticã a ideilor lirice, Ionut Caragea îmi întãreste credinta cã prin cãutãrile sale în care-si poartã harul, prima sa problemã este Poezia, iar ultima, tot Poezia. Poemele din cartea pe care o avem în fatã si pe marginea cãreia încercãm aceste cuvinte de predoslovie suavã, îl înfãtiseazã pe tînãrul Ionut Caragea ca pe un poet proteic, în stare sã abordeze experimente la care autorii lirici ai generatiei sale nu mai îndrãznesc. Mi s-a fãcut astfel de bucurie sã descopãr un virtuos al versului clasic, cu rimã si ritm, instalat într-o metafizicã originalã, ce stã bine poetului autentic. (Revista Tânãrul Scriitor)