agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-22 | [This text should be read in romana] | Submited by Valah Adrian
Arta este ceea ce a テョnteles omul din despトビtirea sa de Dumnezeu. Ea este drama despトビtirii si a テョnsingurトビii noastre. テ始singurarea este tema centralト テョn artト si テョn afarト de asta arta nici nu poate fi conceputト. テ始singurarea テョnsト este moarte. Eminescu surprinde genial genetica artei. 窶廸u credeam sト テョnvトフ a muri vreodatト, vesnic tテ「nトビ, テョnfトピurat テョn manta-mi, fruntea mea テョnトネtam visトフor la steaua singurトフトフii窶. Iatト strigトフul, dar si scテ「ncetul, lui Adam celui proaspトフ cトホut: 窶廸u credeam sト テョnvトフ a muri vreodatト!窶 Stupefierea lui テョn fata mortii. Iatト arta: neテョmpトツarea omului cu moartea, revolta テョmpotriva ei, suferinta din cauza ei. Dar si consolarea fトビト iesire, 窶愿ョnvトフarea窶 pasivト 窶彭e a muri窶. Omul abia 窶彗 テョnvトフat a muri窶, cト a si uitat locul lui Dumnezeu. Fruntea sa si-o テョnaltト 窶徑a steaua singurトフトフii窶.
Credem cト anume aceastト テョnトネtare a fruntii este arta. Fruntea, ca simbol al テョntelepciunii si al puterii, nu se mai hrトハeste din Dumnezeu, ci din sine テョnsトピi. 窶彜teaua singurトフトフii窶 este mai degrabト o proiectie infinitト a propriei singurトフトフi, o absolutizare a singurトフトフii personale, care devine centru al unui cosmos docil si disperat. Aceastト nouト stea, singularト si personalizatト, eliminト, prin importanta ei, テョn cazul dat, toate celelalte stele, devenind, pentru personajul nostru, singurul reper テョn tot universul, singurul 窶徑uminトフor窶 (Fac. 1, 14-17). 窶廡runtea mea テョnトネtam la steaua singurトフトフii窶. Nu ochii, ci fruntea! Omul bテ「jbテ「ie lumina cu fruntea. Ochii i-au orbit atテ「t de demult, テョncテ「t el nici nu-si mai aminteste de ei. El nu-si mai acordト nici o sansト de a-i recトパトフa. Ne テョnchipuim chiar orbitele lui cicatrizate. De aceea el テョsi テョnaltト fruntea. Iatト arta. Pe care Dumnezeu, murind, a suspendat-o. Cu ce a テョmpodobit omul steaua singurトフトフii sale? Ce lucru vrednic a numit el, pentru care ar merita sト trトナesti? Noi zicem cト meritト sト trトナesti numai pentru lucrurile pentru care meritト sト mori. Vom vedea cト pentru artist lucrul acesta nu este un scop, ci o metodト. Haosul si moartea face ca scopul sト-si piardト importanta si sensul. Absurdul inundト existenta, fトビト scトパare. Secolul XX este secolul absurdului, se stie, de la Camus, Sartre, pテ「nト la absurdul ionescian. Dar pテ「nト a i se fi dat un nume, absurdul a mustit テョn toatト arta universalト, テョncepテ「nd cu epopeea lui Ghilgames si pテ「nト la Romeo si Julieta sau alte opere din care lipseste Dumnezeu. Si din acest punct de vedere, oamenii au avut dreptate. Pentru cト absenta lui Dumnezeu poate sト fie doar absurdト. Moartea este ghilotina care uniformizeazト toate aspiratiile noastre, si pe cele nobile si pe cele meschine, fトビト deosebire. Singurul lucru care ne deosebeste este ceea ce lトピトノ テョn urma noastrト. Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este cト primul trトナeste pentru a-si asigura un viitor 窶 vesnicia, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desartト. Viata acestuia graviteazト テョn jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce テョl determinト pe omul necredincios sト creeze. 窶弃e mine mie redト-mト窶, zice omul necredincios. Credinciosul zice: 窶弃e mine Tie redト-mト窶. De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul 窶 テョntテ「lnirea cu Dumnezeu 窶 anuleazト metoda, adicト arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metodト pentru necredincios devine scop. El se テョnfige テョn metodト ca テョntr-o plasト de pトナanjen, o plasト pe care tot el a pregトフit-o si de aceea nici nu-i sesizeazト pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. テ始tepenirea テョn sine テョnsusi. Toatト istoria artei nu este decテ「t o paradト a unor oameni complexati. O paradト a neputintei. O luare cu asalt a 窶徘alatului de iarnト窶 a constiintei noastre. O revolutie prin care constiinta este fortatト sト recunoascト toate aceste complexe ca pe ceva deosebit si vrednic de luat テョn seamト. テ始 scrierile sale despre artト Freud numeste artistii 窶從ebuni pe scenト窶. Pentru cト aici are loc o descトビcare de complexe, o defulare elementarト. Bucuria pe care o resimt spectatorii la o piesト de teatru se datoreazト anume identificトビii lor cu artistul si coparticipトビii la unele sentimente si scene de care テョn mod normal s-ar rusina. La vremea cテ「nd fトツea Freud aceste deductii, a desfrテ「na pe masト テョn bucトフトビie sau テョn statia de tramvai テョncト nu era un act de emancipare, ci unul de rusine. Arta este fenomenul prin care complexele suportト un proces de テョnnobilare pテ「nト la idealizare. Dupト trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se テョnvテ「rte テョn jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii, si vede cト el, de fapt, este cu mult mai mic decテ「t asteptトビile sale. El este ca o strecurトフoare de brテ「nzト, care, dupト ce a curs zerul, s-a fトツut revoltトフor de micト, rトピturnテ「nd toate socotelile celor ce s-au strテ「ns sト o mトハテ「nce. Si omul テョncearcト sト scoatト din acest bolovan sensuri care sト-i sporeascト valoarea. Iau nastere criticii si teoreticienii de artト. Pentru ce? Pentru a scrie tomuri テョn care sト te convingト cト 窶徑a rテ「pa Uvedenrode/ multe gasteropode/ supraponderale/ supramuzicale窶 de Barbu, de fapt, ascunde テョntelesuri pentru care mintea omeneascト テョncト nu s-a copt? Iar 窶徘elicanul sau babita窶 lui Urmuz e asa o replicト pentru care meritト sト deschidem o nouト epocト? Care s-a si deschis! Dar aceste nimicuri nu sunt nici mトツar zerul, din care s-ar mai putea fierbe un pumn de urdト, ci, sト mト iertati, poate doar ceea dupト care テョsi bagト ciobanul repede mテ「na テョn lapte si aruncト. Atunci cテ「nd Dumnezeu a fost scos din universul spiritual al omului s-a produs o catastrofト fireascト, prin care s-a テョncトネcat legea gravitatiei. テ始tr-o societate テョn care pierderea primei editii a 窶廡lorilor rトブlui窶 lui Baudelaire se predト テョn scoli vトホutト ca un act de vandalism, iar despre proorocul David se テョnvatト dupト sculptura lui Michelangelo, credem cト ceea ce a avut de suferit este テョn primul rテ「nd simtul realitトフii. Alienarea personalト a artistului se proiecteazト treptat asupra societトフii si devine alienare colectivト. Mテ「zgトネelile postmoderniste care cu zece ani テョn urmト revoltau pe orice om normal, astトホi sunt pe toate copertele caietelor si manualelor scolare sau lipite ca abtibilduri pe frigider. Ba mai mult, tapetele cu astfel de motive, care imitト zidurile sau gardurile mテ「zgトネite din orase, decoreazト cテ「t se poate de natural camerele apartamentelor. Pe masini abtibilduri care imitト o patト de vopsea scトパatト din gresealト. Nu mai vorbesc de hainele pe care le poartト nu numai tinerii, ci si pensionarii. Nu demult orice tテ「nトビ ar fi considerat o mare rusine sト umble cu pantalonii rupti, astトホi si-i rupe singur. Nu doar femeile, ci si bトビbatii se vopsesc ca clovnii. Acum cテ「tiva ani sト iesi cu cテ「rnatu-n stradト era un act de bトヅトビトハie, astトホi ies si cu cartofii prトニiti si se mテ「ndresc. Asta reprezintト pentru ei un statut social superior! Sub ochii nostri si cu noi テョnsine se petrece o alienare totalト. Trトナm printre panouri care reclameazト tampoane femeiesti si prezervative. Ne uitトノ cu admiratie cum o femeie la televizor テョsi rade pトビul de pe picioare sau テョsi gトブreste cariile. Ne-am coborテ「t テョn mizeria pe care se rusina sト o spunト pテ「nト si sotia sotului. Douトホeci de ani テョn urmト, acestea ar fi fost scene de comedie frantuzeascト, astトホi ele sunt viata noastrト. Ne-am テョndobitocit atテ「t de tare テョncテ「t nu mai stim sト ne folosim propria libertate. Despre ce libertate vorbeste omul contemporan, atunci cテ「nd zece ore pe zi se uitト la filme テョn care prin hohote de rテ「s i se dicteazト cテ「nd sト rテ「dト? Unde e scara valorilor? Unde sunt idealurile? Da, omul a scトパat de sub 窶徼irania religiei窶! Arta a テョnvins! A triumfat asupra religiei! Numai cト, la rテ「ndul ei, a devenit ea テョnsトピi religie, o religie vicleanト si tiranicト. O religie a distrugerii. Trトナm テョntr-o societate tiranizatト de artト. Artistul ca erou care salveazト sufletul テョncトフusat de dogmele religioase este un produs al apusului, al Italiei catolice. Renasterea nu a apトビut テョn Grecia ortodoxト, de exemplu, culturト care a suferit de antropocentrism pテ「nト la crestinare, nu テョn mai micト mトピurト decテ「t cea romanト. Ortodoxia nu a asuprit niciodatト cultura, ci dimpotrivト, a folosit-o テョn predica sa. Constantin cel Mare a fost un fin iubitor de culturト si si-a テョmpodobit palatul cu lucrトビile artistilor vremii. Sト se vadト cuvテ「ntul Sfテ「ntului Vasile cel Mare cトフre tineri, 窶彭espre felul cum sト ne folosim de scrierile pトトテ「ne窶 si vom テョntelege cト テョn conditiile Bisericii canonice sufletul pur si simplu nu are de ce sト se elibereze, cトツi toatト libertatea i-a fost datト. テ始 Ortodoxie nu existト respingere, ci doar selectie. Nu cunoastem テョn istoria Bisericii Ortodoxe nici un Savonarola. Credem cト o テョntoarcere atテ「t de ostentativト la motivele si idealurile artei romane de pテ「nト la crestinare, adicト la antropocentrismul si erotismul, cu scop pronuntat demitizant, cum a fトツut-o arta Renasterii, a fost cu putintト anume テョn contextul si datoritト vietii dezordonate a clerului catolic din acea perioadト. Demitizarea s-a produs mai テョntテ「i テョn sテ「nul asa-zisei biserici, prin テョncトネcarea fecioriei impuse preotilor (contrar テョnvトフトフurii apostolice) si prin alte fトビトヅelegi, cum ar fi ucideri, jafuri, vinderea indulgentelor, infailibilitatea papalト etc. Iar faptul cト Michelangelo picteazト personajele biblice goale este, desigur, o formト de parodiere a stトビii bisericii catolice. Goliciunea este, de fapt, a preotilor. Artistii bat fトビト nici un fel de scrupule toate idealurile crestine, pentru cト au vトホut aceasta la preotii si cardinalii catolici. Artistii se revoltト, dar nu corecteazト. Pentru cト ei テョnsisi erau la fel. Ei erau stricati si asteptau un prilej bun pentru a da frテ「u stricトツiunii. Si ei gトピesc acest prilej: lupta テョmpotriva minciunii. Dar sub masca nobletii ei vor sトプテ「rsi rトブtate, atテ「t pentru ceilalti, cテ「t si pentru ei テョnsisi. Sト nu uitトノ テョnsト cト acesti artisti ai Renasterii, cテ「t si mai tテョrziu un Rouseau sau Diderot s-au revoltat si au cトブtat eliberare anume de mentalitatea catolicト. Noi テョnsト ne-am テョnsusit ateismul lor pe nedrept, gratie abilitトフii propagandei ateiste, care s-a strトヅuit sト prezinte crestinismul ca pe un amalgam al aberatiilor テョntテ「lnite テョn toate confesiunile, confesiuni pe care Biserica Ortodoxト le blesteamト. De cine ne eliberトノ noi, ortodocsii? De propria libertate. De Dumnezeu. Ne revoltトノ テョmpotriva noastrト. Dacト vom citi mトツar trei pagini de dogmaticト ortodoxト vom vedea cト ne-am batjocorit pe noi テョnsine, fトビト sト stim si, desigur, fトビト sト vrem. Dogmele ortodoxe formuleazト nトホuintele cele mai nobile pe care le poate avea un om si exprimト forma desトプテ「rsitト a gテ「ndirii logice. Atunci cテ「nd Fericitul Augustin a cunoscut Biserica el s-a rusinat si a zis: 窶廴ultumesc Tie, Doamne, cト ceea ce am hulit eu nu a fost Biserica Ta, ci numai テョnchipuirea mea gresitト despre ea窶. Dacト omul-artist revoltat テョmpotriva dogmelor Bisericii ar citi aceste trei pagini de dogmaticト el ar afla cト テョn Ortodoxie existト dogma despre vointa liberト a omului pe care nici mトツar Dumnezeu nu poate s-o テョncalce. Existト dogma despre asemトハarea omului cu Dumnezeu, care presupune テョn om, pe lテ「ngト altele, si テョnsusirea de a crea sau recrea. Ce va rトノテ「ne atunci din filosofia lui despre tirania dogmelor? Dogma vine si zice: 窶彷oloseste-ti vointa liberト, nu te lトピa tiranizat de ideea curentului X, nu zトッovi テョn nestiintト, elibereazト-te!窶 Omul se teme sト afle cト ceea ce a gテ「ndit el despre Dumnezeu este fals. Cト Dumnezeu s-ar putea dovedi a fi bun. Omul se teme sト meargト la テョntテ「lnire cu Cel pe care L-a vorbit de rトブ mai テョnainte de a-L fi cunoscut. Omul e mテ「ndru, el se teme sト se テョntテ「lneascト cu Creatorul. Pentru cト el a furat hainele Lui si a mers cu ele la bal. El a furat numele Lui si a scos bani din bancト si a semnat afaceri care nu-i apartin. Omul a fトツut datorii enorme si s-a lトブdat tuturor cト este el stトパテ「nul. Iar acum el a aflat cト Adevトビatul Stトパテ「n l-a chemat la El si テョnnebuneste de rusine. El テョsi cautト motive pentru a se mai retine. El inventeazト minciuni. El se テョmpotriveste si vorbeste de rトブ pe Stトパテ「n. Pentru cト el crede cト Stトパテ「nul テョl cheamト ca sト-l mustre. Stトパテ「nul テョnsト テョl cheamト ca sト-l facト mostenitor. Artistul se revoltト cerテ「ndu-si dreptul de a desena oameni pe hテ「rtie. Dumnezeu, テョnsト, ne cheamト sト ne recreトノ pe noi テョnsine, sト zidim o fトパturト nouト. Artistul テョsi cere dreptul de a-si imagina ce este dincolo de stele. Dumnezeu ne invitト sト ne facト puternici テョncテ「t sト mutトノ cerul si pトノテ「ntul cu palma, cum a fトツut Ilie. Artistul テョsi cere libertatea de a bea rachiu de prune la un vernisaj cu femei stafidite, iar Dumnezeu テョl invitト sト stea la sfat cu テョngerii. Ce rトブ ne vrea Dumnezeu? Lumea a sトビトツit enorm datoritト mentalitトフii sale 窶彗rtistice窶. Omul modern suferト de sindromul Midas, totul de ce se atinge se preface テョn artト. Viata テョnsトピi a devenit o artト, o artト proastト. Omul nu-si mai trトナeste viata sa realト, ci o viatト virtualト. El este tiranizat de idei care テョl smulg realitトフii. El este hトビtuit de aceste idei, oricテ「t de frumoase n-ar pトビea ele. Dar poate cト ele sunt prea frumoase, inutil de frumoase? Nici mトツar. Cum frumusetea si scumpetea aurului a devenit blestem pentru Midas, tot asa arta a devenit blestem pentru noi. Cum aurul テョn sine nu are nici frumusete nici folos, ci numai prin ceea ce se poate obtine pe el, prin conventie, este folositor, asa si arta este fトビト vreun folos. Si asa cum Midas ar fi dat un munte de aur pentru un pahar de apト, tot asa si noi va veni vremea cテ「nd nu vom putea schimba toatト frumusetea lumii pe un gテ「t de 窶彗pト vie窶 (Ioan 4, 10) pe care ne-a adus-o Hristos. Arta n-ar trebui sト fugト de cunoastere, asa cum se テョntテ「mplト テョn arta modernト, cテ「nd aceasta s-a detasat de filosofie, adicト de ratiune, si construieste un fals limbaj al emotiilor si sentimentelor. Nu trebuie sト fie nici ermeticト si ocultト, cum propovトヅuiesc unii. Ci テョn toate trebuie sト fie clarト ca diamantul, prin aceasta sト-si motiveze dreptul la existentト. テ始 genere, nici o activitate umanト n-ar trebui sト fie テョndreptatト テョmpotriva cunoasterii. Cunoasterea este cel mai nobil scop la care am fost chemati. 窶廚u cテ「t cunosti mai mult, cu atテ「t iubesti mai mult窶, spunea Da Vinci. Si ea テョncepe de la a te cunoaste pe tine テョnsuti. テ始teleptul Socrate, cunoscテョndu-se pe cテ「t i s-a putut, pテ「nト la Hristos, 窶彗 cunoscut cト nu cunoaste窶. 窶廢u stiu cト nu stiu窶, iatト テョnceputul テョntelepciunii, drumul smereniei. Cトツi dupト ce vom descoperi cト テョn noi nu este plinトフatea cunoasterii, ne vom テョndrepta sト o cトブtトノ acolo unde ni s-a spus cト este 窶 テョn Dumnezeu. Iar dupト ce ne vom convinge cト Dumnezeu este Cunoasterea, テ四 vom aduce テョn inimile noastre, dupト cum El テ始susi a fトトトヅuit. Si asa vom ajunge sト ne cunoastem cu adevトビat pe noi テョnsine, ca fiinte capabile de テョndumnezeire. Ca temple テョn care a iubit sト se sトネトピluiascト Dumnezeu, pentru a ne umple de putere si nemurire テョn veac! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy