viața e simplă. e o problemă. problema se citește, se identifică necunoscutele și apoi se rezolvă dupa metoda dată. metoda e totdeauna conținută în textul problemei. există rezolvări frumoase prin salturi imaginative enorme, dar există și soluții metodice care urmăresc pas cu pas cele învațate de dinainte. este un calcul matematic simplu de probabilități, teoreme demonstrate și axiome. alături de pașii calculați rând după rând se află desenele puse pe hârtie de momentele de plictis, dezinteres sau de visare din timpul lecției la care ar trebui sa fim atenți.

nu cred că îți aduci aminte cum a fost atunci când în canapeaua aia în care ne-am gasit adăpost in prima noapte de reîntâlnire după anii multi de despărțire când mi-am ascuns capul în pântecul tău știind că va purta rodul altcuiva, cândva, și mi-a venit sa plâng. știam că e vânare de vânt, și totusi că așa trebuie. de-atunci te simt ca pe iarna de acasă din camera aceea în care căldura era prea mare deși afară crăpau pietrele. te simt în fiecare așternut în care mă așez și fiecare piele și păr ce le miros sunt ale tale. și, și acestea sunt vânare de vânt, pentru ca așa trebuie. și când voi fi pământ mai sper că un grăunte de nisip se va așeza lângă al tău și-și vor povesti. și, și aceasta este vânare de vânt.

și acuzatorul are rolul său, și fiecare încercare iși are rolul său. e palma care trebuie dată ca să nu adormim, să rezolvam problema eficient. de aceea spunea cineva că speră că îi va fi mila lui Dummnezeu și ne va mai da câte un șut în cur.

de-aceea fiecare deschidere de ușă porneste un curent, dar și acesta e vânare de vânt. și asa cum nici ușa nici fereastra nu sunt aerul, nici noi nu suntem ce pornim, ci doar ce vrem noi să anunțe și să confirme ca trăim. și, și aceasta este o vânare de vânt.