agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii RomÔnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 7542 .



DE LA ALEGORII LA ROMANE
essay [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Jorge_Luis_Borges ]

2004-02-12  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Adela Popovici



Pentru noi to╚Ťi, alegoria este o eroare estetic─â. (Primul meu g├ónd a fost s─â scriuÔÇŁnu este altceva dec├ót o eroare a esteticiiÔÇŁ, dar pe urm─â mi-am dat seama c─â aprecierea mea implic─â o alegorie). Dup─â c├óte ╚Ötiu, genul alegoric a fost analizat de Schopenhauer (Welt als Wille und Vorstellung, I, 50) de De Quincey (Writings, XI, 198), de Francesco de Sanctis (Storia della letteratura italiana, VII), de Croce (Estetica, 39) ╚Öi de Chesterton (G. F. Watts, 83); ├«n acest eseu m─â voi referi numai la ultimii doi. Croce t─âg─âduie╚Öte arta alegoric─â, Chesterton o justific─â; socotesc c─â primul are dreptate, dar mi-ar face pl─âcere s─â ├«n╚Ťeleg cum s-a putut bucura de at├óta pre╚Ťuire o form─â care ni se pare nejustificabil─â.
Cuvintele lui Croce au o limpezime de cle╚Ötar; este de ajuns s─â le repet ├«n spaniol─â: ÔÇ×Dac─â simbolul este conceput ca fiind inseparabil de intui╚Ťia artistic─â, este sinonim cu intui╚Ťia ├«ns─â╚Öi, ├«n care ├«ntotdeauna are un caracter ideal. Dac─â simbolul este conceput separabil, dac─â pe de o parte se poate exprima simbolul, iar pe de alt─â parte lucrul simbolizat, atunci se produce o rec─âdere ├«n gre╚Öeala intelectualist─â; presupusul simbol este expunerea unui concept abstract, este o alegorie, este ╚Ötiin╚Ť─â, sau art─â care imit─â ╚Ötiin╚Ťa. Dar trebuie s─â fim totodat─â drep╚Ťi cu alegoria ╚Öi s─â b─âg─âm de seam─â c─â ├«n unele cazuri este inofensiv─â. Din poemul Ierusalemul eliberat se poate desprinde orice concluzie moral─â; din Adonis, al lui Marino, poet al volupt─â╚Ťii, se poate desprinde g├óndul c─â pl─âcerea nem─âsurat─â se ├«ncheie cu durere; ├«n fa╚Ťa unei statui, sculptorul poate a╚Öeza un afi╚Ö pe care s─â scrie c─â reprezint─â ├Ändurarea sau Bun─âtatea. Asemenea alegorii ad─âugate la o oper─â ├«ncheiat─â nu-i aduc prejudicii. Sunt expresii care se adaug─â, ├«n mod extrinsec, altor expresii. Poemului Ierusalimul eliberat i se adaug─â o pagin─â ├«n proz─â care exprim─â un alt g├ónd al poetului; lui Adonis, un vers sau o strof─â care exprim─â ceea ce poetul vrea s─â lase s─â se ├«n╚Ťeleag─â; statuii, cuv├óntul ├«ndurare sau cuv├óntul bun─âtate.ÔÇŁLa p. 222 a c─âr╚Ťii Poezia (Bari, 1946), tonul este mai ostil: ÔÇ×alegoria nu este un mod direct de manifestare spiritual─â, ci un soi de scriitur─â sau de criptografieÔÇŁ.
Croce nu admite diferen╚Ťa dintre con╚Ťinut ╚Öi form─â. Alegoria i se pare monstruoas─â, fiindc─â aspir─â s─â ├«ncifreze ├«ntr-o singur─â form─â dou─â con╚Ťinuturi: cel imediat sau literal (Dante, c─âl─âuzit de Vergiliu, ajunge la Beatrice) ╚Öi cel figurativ (omul ajunge ├«n cele din urm─â la credin╚Ť─â, c─âl─âuzit de ra╚Ťiune). Consider─â c─â acest mod de a scrie implic─â enigme laborioase.
Chesterton, pentru a justifica alegoria, ├«ncepe prin a t─âg─âdui c─â limbajul epuizeaz─â exprimarea realit─â╚Ťii. ÔÇ×Omul ╚Ötie c─â exist─â ├«n sufletul lui nuan╚Ťe mai surprinz─âtoare, mai nenum─ârate ╚Öi mai anonime dec├ót culorile toamnei ├«ntr-o p─âdure...Crede totu╚Öi, c─â aceste nuan╚Ťe, ├«n toate ├«mbin─ârile ╚Öi transform─ârile lor, pot fi reprezentate cu precizie printr-un mecanism arbitrar de m├ór├óituri ╚Öi ╚Ťipete. Crede c─â din g├ótlejul nui neispr─âvit ies cu adev─ârat sunete care exprim─â semnifica╚Ťiile tuturor tainelor memoriei ╚Öi tuturor fr─âm├ónt─ârilor dorin╚Ťei.ÔÇŁ Dac─â limbajul e insuficient, atunci este loc pentru alte mijloace de expresie; alegoria poate fi unul dintre ele, precum arhitectura sau muzica. Este alc─âtuit─â din cuvinte, dar nu este un limbaj al limbajului, un semn al altor semne ale virtu╚Ťii cutez─âtoare ╚Öi ilumin─ârilor tainice pe care le indic─â acest cuv├ónt. Un semn mai precis dec├ót monosilabele, mai bogat ╚Öi mai fericit.
Nu ╚Ötiu foarte bine care dintre ace╚Öti eminen╚Ťi g├ónditori cu opinii contrare are dreptate; ╚Ötiu c─â arta alegoric─â a p─ârut c├óndva ├«nc├ónt─âtoare (labirinticul Roman de la rose, care se p─âstreaz─â ├«n dou─â sute de manuscrise, cuprinde dou─âzeci ╚Öi patru de mii de versuri), iar acum este intolerabil─â. Sim╚Ťim c─â, pe l├óng─â faptul c─â este intolerabil─â, este stupid─â ╚Öi frivol─â. Nici Dante, care a reprezentat istoria pasiunii sale ├«n Vita nouva; nici romanul Boetius, care a redactat De consolatiae ├«n turnul din Pavia, ├«n umbra spadei c─âl─âului, n-ar fi ├«n╚Ťeles acest sentiment. Cum s─â explic─âm aceast─â discordie f─âr─â s─â recurgem la o discu╚Ťie de principiu despre gusturile schimb─âtoare?
Coleridge observ─â c─â to╚Ťi oamenii se nasc ori aristotelicieni, ori platonicieni. Ace╚Ötia din urm─â intuiesc c─â ideile sunt realit─â╚Ťi; cei dint├ói, c─â sunt generaliz─âri; pentru ace╚Ötia, limbajul nu este altceva dec├ót un sistem de simboluri arbitrare; pentru ceilal╚Ťi, este harta universului. Platonicianul ╚Ötie c─â universul este, ├«ntr-un fel sau altul, un cosmos, o ordine; aceast─â ordine, pentru aristotelician, poate fi o eroare sau o fic╚Ťiune a cunoa╚Öterii noastre par╚Ťiale. De-a lungul altitudinilor ╚Öi epocilor, cele dou─â antagonisme nemuritoare ├«╚Öi schimb─â dialectul ╚Öi numele: unul este ilustrat de Parmenide, Platon, Spinoza, Kant, Francis Bradley; cel─âlalt de Heraclit, Aristotel, Locke, Hume, William James. ├Än dificilele ╚Öcoli ale Evului Mediu to╚Ťi ├«l invoc─â pe Aristotel, maestrul ra╚Ťiunii omene╚Öti (Convivio, IV, 2), dar nominali╚Ötii sunt Aristotel, pe c├ónd reali╚Ötii sunt Platon. George Henry Lewes a exprimat opinia c─â singura dezbatere medieval─â care are o valoare filosofic─â este aceea dintre nominali╚Öti ╚Öi reali╚Öti; aprecierea este temerar─â, dar ea subliniaz─â importan╚Ťa acestei controverse tenace pe care o opinie a lui Porfiriu, tradus─â ╚Öi comentat─â de Boetius, a provocat-o la ├«nceputul veacului al IX- lea, pe care Anselmus ╚Öi Roscelinus au men╚Ťinut-o la sf├ór╚Öitul veacului al XI-lea ╚Öi pe care William Occam a re├«nsufle╚Ťit-o ├«n veacul al XIV-lea.
Cum este de presupus, at├ó╚Ťia ani au ├«nmul╚Ťit aproape de infinit pozi╚Ťiile intermediare ╚Öi distinc╚Ťiile; se poate, totu╚Öi, afirma c─â pentru realism lucrul primordial ├«l constituiau universaliile (Platon ar fi spus ideile, formele; noi, no╚Ťiunile abstracte), iar pentru nominalism, indivizii. Istoria filosofiei nu este un zadarnic muzeu de distrac╚Ťii ╚Öi jocuri verbale; cele dou─â teze corespund, probabil, unor modalit─â╚Ťi diferite de a intui realitatea. Maurice de Wolf scrie: ÔÇ×Ultrarealismul a ├«ntrunit primele adeziuni . Cronicarul Heriman (veacul al X!-lea) denume╚Öte antiqui doctores pe cei care predau dialectica in re; Abèlard vorbe╚Öte despre ea ca despre o antiqua doctrina, ╚Öi p├ón─â la sf├ór╚Öitul veacului al XII-lea se aplic─â adversarilor ei numele de moderni.ÔÇŁ O tez─â acum de neconceput a p─ârut evident─â ├«n veacul al IX-lea, ╚Öi, ├«ntr-un anumit fel, a d─âinuit p├ón─â ├«n veacul al XIV-lea. Nominalismul, care mai ├«nainte fusese noutatea c├ótorva, ast─âzi cuprinde ├«ntreaga lume; biruin╚Ťa eului este at├ót de vast─â ╚Öi fundamental─â, ├«nc├ót numele s─âu a devenit inutil. Nimeni nu declar─â c─â este nominalist, fiindc─â nu exist─â nimeni care s─â fie altceva. S─â ├«ncerc─âm s─â ├«n╚Ťelegem, totu╚Öi, c─â pentru oamenii din Evul Mediu lucrul esen╚Ťial nu erau oamenii, ci omenirea, nu indivizii, ci specia, nu speciile, ci genul, nu genurile, ci Dumnezeu. Din asemenea no╚Ťiuni (a c─âror manifestare de maxim─â claritate este poate sistemul cvadruplu al lui Erigen) a provenit, dup─â p─ârerea mea, literatura alegoric─â. Aceasta este o n─âscocire de abstrac╚Ťiuni, a╚Öa cum romanul este o n─âscocire de indivizi. Abstrac╚Ťiunile sunt personificate; de aceea, ├«n orice alegorie exist─â ceva roman. Indivizii pe care romancierii ├«i propun aten╚Ťiei noastre aspir─â spre generic (Dupin este Ra╚Ťiunea, Don Segundo Sombra este Gaucho-ul); ├«n romane exist─â un element alegoric.
Trecerea de la alegorie la roman, de la specie la indivizi, de la realism la nominalism, a avut nevoie de c├óteva veacuri, dar ├«ndr─âznesc s─â sugerez o dat─â ideal─â. Ziua aceea din 1382 ├«n care Geoffrey Chaucer, care poate nu se socotea nominalist, a vrut s─â traduc─â ├«n englez─â versul lui Boccaccio ÔÇ×E con gli occulti ferri i TradimentiÔÇŁ (╚śi cu fiare ascunse Tr─âd─ârile) ╚Öi l-a repetat ├«n felul urm─âtor: The smyler with the knyf under the cloke (ÔÇ×Cel care z├ómbe╚Öte cu cu╚Ťitul sub pelerin─âÔÇŁ). Originalul se afl─â ├«n cartea a ╚Öaptea din Teseida; versiunea englez─â, ├«n Knightes Table.

Buenos Aires, 1949
Traducere Irina Dogaru.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!