Prim-plan cu chip de bătrână: tanti Ana. Are 73 de ani şi fiecare an este brăzdat pe pereÈ›ii frunÈ›ii şi în jurul ochilor. Are 73 de ani şi o pensie de urmaş de 4 ( patru) lei. Zice: cu banii ăştia îmi cumpăr patru pâini şi plâng.

Şi chiar plânge: o spuză de lacrimi; tot ce mai poate produce.

Şi noaptea pe la două, rememorând întâmplările de peste zi, am încercat să mi-o închipui dormind. Şi nu ştiam unde s-o aşez. ÃŽn ce pat: unul de scânduri sub o zdreanÈ›ă?... ÃŽn patul nupÈ›ial?.. ÃŽmbrăcată cu È›oalele de lucru?.. ÃŽn cămaşa de noapte?... Părul pe pernă... Spălat în lighean?... Sau nespălat de ani? Şi pe masa acoperită, ca pe vremea răposatului, cu faÈ›a decolorată de vreme şi neîntrebuinÈ›are - o coajă de pâine şi-o cană cu apă. Doarme încolăcită în anii în care a cunoscut tot ce-i este dat unei vieÈ›i de om.

A trudit şi-a fost de folos, cât i-a stat în puteri şi-n mintea puÈ›ină. ComunităÈ›ile umane se adună şi se alcătuiesc şi din celulele care sunt astfel de fiinÈ›e umane.

Şi ajunşii de azi ne spun că rostul comunităÈ›ilor este ca gunoierul Silviu Prigoană sa aibă avioane personale şi iachturi, şi vile, şi terenuri cu nemiluita, şi bijuterii, şi petreceri...

Şi tanti Ana contribuie la salvarea bugetului È›ării pe potriva venitului după o viaÈ›ă de trudă, cu 15 la sută din pensia de 4 lei. Silviu Prigoană nu contribuie cu nimic suplimentar, căci este privatul slăbit de tanti Ana.


Text publicat de Necredinciosu pe www.sentinta.ro