„Pe fiecare om de pe faþa Pãmântului îl aºteaptã o comoarã undeva. Noi, inimile, nu prea vorbim despre aceste comori, fiindcã oamenii nu mai vor sã le gãseascã. Nu le vorbim despre ele decât copiilor. Pe urmã lãsãm viaþa sã-l îndrepte pe fiecare spre destinul sau. Din pãcate însã, puþini urmeazã drumul care le este trasat, adicã drumul Legendei Personale ºi al fericirii. Ei cred cã lumea este ceva ameninþãtor – ºi din cauza asta lumea chiar devine ameninþãtoare. Atunci noi, inimile, vorbim tot mai încet, dar nu tãcem niciodatã. ªi evitãm ca spusele sã fie auzite: ca oamenii sã nu sufere fiindcã nu ºi-au urmat inimile.”