Totul este eu însămi.
Dați-mi o frunză care să nu-mi semene,
Ajutați-mă să găsesc un animal
Care să nu geamă cu glasul meu.
Pe unde calc pământul se despică
Și morții care poartă chipul meu
Îi văd îmbrățișați și procreând alți morți
De ce atâtea legături cu lumea,
Părinți atâția și urmași siliți
Și toată-această nebunească-asemănare?
Mă hăituiește universul cu mii de fețe ale mele
Și nu pot să mă apăr decât lovind în mine.