1.Bunicii

Noi sîntem bunicii tăi,
Nu răi !
Plini de transpirații reci
Ale ierbii și-ale lunii.
Avem bune vinuri seci !
Sub cinstitul soare, lumii
Ce-i mai trebuie ? să beie.

EU – Crunte fluvii să mă ieie.

Noi sîntem bunicii tăi
Din văi.
Sub răchite-i un current :
Apa,-n șanțul ce-nconjoară,
Vezi, Castelul, curge clară.
Haide-n beci și fii atent ;
Cidru-apoi și lapte dulce.

EU - Ba cu vaci să beau m-aș duce.

Noi sîntem bunicii tăi,

Tu, păi !
Ia licori din dulăpioare ;
Ceai, Cafea, atît de rare,
Fierb în ceainice, ibrice.
- Vezi imagini, flori, ferice !
Drum din cimitir ne scoate.

Eu – Urne aș seca, pe toate !

2. Spiritul

Veșnice Ondine,
Rupeți ape fine !
Venus, soră cu azurl,
Mișcă valul, purul !

Jidovi din norveg prăpăd,
Ziceți-mi de-omăt !
Veci și dragi, voi, surghiuniți,
Despre mări vorbiți.

EU – Gata, pure băuturi,
Flori în căni de apă;
Nici legende, nici figure
Setei nu mă scapă.

Cîntărețule,-a ta fină
Setea mea-i, nebună,
Hidră-n taină, căpcăună,
Ce, rozînd, deprimă.

3.Prietenii

Vino, vinuri vin pe plajă,
Valuri vin, un million !
Chiar și Biterul de vrajă
Dă din munți la vale zvon.

Peregrini cu minți trufașe,
Uite-absintul cu verzi cetini…

EU – Gata-aceste peisaje
Ah, beția ce-i, Prieteni ?

Eu să putrezesc mai demn e
Întru-un iaz, năprasnic,
Lîngă plutitoare lemne,
Sub clăbucul groaznic.

4.Sărmanul vis

Poate-un Amurg mă-așteaptă
Să-mi deie de băut
ÃŽn vreun burg pierdut,
Șî moartea-mi va fi dreaptă :
Căci firea mea tot rabdă !

Să-alerg ce teritorii,
Cînd Răul va-nceta.
Cînd aur voi avea,
Spre Nord ? Þări de Podgorii ?...
- Ah, toate-s iluzorii,

Rispiă sînt, vai mie !
Și dacă redevin
Același peregrin,
Han verde pe vecie
Deschis n-o să-mi mai fie.

5. ÃŽncheiere

Hulubilor ce tremură-n cîmpe,
Vînatului, gonind, ce nopatea vede,
Supusei vite, creaturii apei, fie
Și ultimilor fluturi !...le e sete.

Dar să pieri unde, singur, piere-un nor
- Ah, ocrotit e tot ce e răcoare ! - ,
Să mori în ude viorele care
Umplu pădurile cu zorii lor ?