Nu că aș fi mândră de faptul
că douăzeci la sută dintre americani cred că Noe
(cel cu Arca lui Noe) a fost însurat cu
Ioana d’Arc. Pe bune. Recunosc -
americanii sunt cam proști și uituci
când e vorba de istorie. Și-s recunoscuți
pentru că interpretează Biblia cum vor ei.
Nu e nevoie să-mi spuneți că nu trebuie să mai
confundăm “Arcă” cu “Arc”, pentru noi e totuna.

Dar gândiți-va pentru o clipă: lăsând la o parte
linia timpului, nu e o greșeală atât de mare.
Nevasta adevăratului Noe era un fel de “doamna
Cutarescu”.
Era o oarecare, o figură ștearsă ce căra toată ziua
saci cu ovăz pe punte. Ioana d’Arc l-ar fi putut ajuta
pe Noe
să construiască arca în pantalonii și bocancii uzați
pe care-i purta. Se pricepea la săbii și, probabil, la
unelte serioase.
Cred că Noe și Ioana ar fi făcut o echipă bună, ca
vizionari
considerați cândva niște eretici și obsedați de inundații.

N-are a face că Franța nu era încă Franța -
continentele erau probabil încă la un loc, amestecate
ca într-o mare fiertura. Ioana s-ar fi simțit bine
în vremurile acelea biblice, pe când premonițiile nu
erau
deloc neobișnuite, animalele apăreau de nicăieri și
vindecările
erau la ordinea zilei. În loc de bătălii,
închisori și cuști de fier, Ioana ar fi navigat
pe Mediterană, peste tot pe unde arca
ar fi fost purtată de apele potopului.

Iar Noe ar fi fost un fel de Dr. Doolittle,
căruia o Ioana d’Arc încurajatoare i-ar fi spus
“Să nu mai pierdem vremea! Dă-ncoace planurile
bărcii,
iubitule!”. Atâta meșterit cu ciocane și fierăstraie ar
fi ajutat-o să treacă peste coșmarurile cu regi răi și
coroane, cu un loc urât din viitor numit Anglia.
l-ar fi convins pe Noe să devină vegetarian.
Și ar fi trăit mai mult de 19 ani, înconjurată de
papagali
și antilope alergând în toate părțile ca niște copii.