Am zis:
Bineînțeles că noi,
adică oamenii,
noi
suntem cei mai vechi
de pe lume.

Am zis:
Bineînțeles că arborii
decad din melancolia
noastră,
din dorința, din dorul
de verde, de înverzire, de verdeață.

Totul e de pierdere.
Soare dacă vezi
și el e de pierdere,
e pierdut de tine.
Așa e cum auzi.
(Dar ce e în definitiv
și auzul?)
Am zis!

Da.
"Da" legănat, însă
da.

Pom, animal,
și moartea pomului,
animalului, -
pământul, adică pământul,
toate,
totul,
din tine cade, din tine cad.
Am zis.

Noi,
eu, adică,
suntem și sunt
cel mai vechi.

Tot ceea ce ne însoțește,
totul
e decăzut din noi,
din mine adică.
Am zis.