Numai creierul meu este din Nord,
trupul meu este totului tot din Sud,
numai arcul ideilor îl încord
ca s-aud sãgeata trupului plecând, s-o aud.

Numai inima mea bate ding-dang
în clopotul trupului de muºchi ºi de sânge,
numai privirea mi-o sparg
de lacrima lucrului care plânge.

Numai în somn sunt întreg,
numai în trezie sunt viu ºi pãtimaº
aidoma cãlãreþului viareg,
aidoma incaºului cu panaº.

Zãpezi eterne, dorurile mele,
de piatrã trupul meu, ºi de pãmânt,
timpul surâde printre stele
surâde S de vorba "sânt",

Ding-dang, numai inima, ding-dang numai ea
bate la mesele voastre,
în noaptea aceasta e-o singurã stea
ºi o nenumãrare de ceruri albastre.