Cleºtar de strigãt neliniºtitor zvârle pe tabla de ºah a toamnei. Nu ºtirbiþi vã rog rotunjimea semilimbajului meu. Nevertebrat.
O searã de liniºte frumuseþea. O fatã pe care udatul prefãcu drumul ascuns al mlaºtinei.
Spartanii îºi duceau cuvintele pe o colinã pentru ca vulpile sã le roadã ºi sã le smulgã mãruntaiele. Trecu un fotograf. Cum îndrãzneºti, îmi spune el, sã galopezi pe domeniile rezervate sintaxei? Poezia, îi rãspund, are cincizeci de etaje, e un zgârie-Dumnezeu. Era adevãrat, cãci fotograful nu era decât un parazit al companiei generale a poftelor.


(traducere de Leonid Dimov)