În trup de lapte și de flori
Veghiază inima ispită
Și gândul, plantă otrăvită,
Sub frunți cu îngerești candori.

Albastra brumă a iubirii,
Etern Narcis încrezător,
În ochi de râmă care dor
Þi-a pus minunea oglindirii...

Dar rodul raiului e-amar,
Cu miez de lut în coji de vis.
Pe-azur dacă te-apleci, Narcis,
Se sparge somnul de cleștar.

Și nimfa limpede te strânge
Cu rece braț nepăsător.
Dispar și drag și 'ndrăgitor,
Uniți în moartea fără sânge.

În ape, cer și mâl se 'mparte
Zăpada trupului furat...

Pe ceruri fulger sfâșiat, -
Sămânță de-aur și de moarte.