Săracă-i a ta limbă de vorbă și de gând
Când mintea [ți] se sfarmă de visuri spumegând,
În van cauți cuvântul și sunetul în van
Să prinzi în cercu-i palid gândul cel diafan
Că nu e limbă vagă, cuvântul nu-i profan
Ce scrie al gândirei puternic ocean.

[1868-69]